ICCJ. Decizia nr. 4361/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 526 din 29 martie 2004, reclamanta SC F. SRL Oltenița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea poziției nr. 192 din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1349/2001.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1515 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, respingând, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu poate fi socotită ca îndeplinită printr-o reclamație adresată Prefecturii județului Călărași, astfel cum a procedat reclamanta, atâta vreme, cât nu această instituție, ci Guvernul este emitentul actului administrativ atacat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC F. SRL Oltenița, susținând că este netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele invocate de recurentă, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii, "înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta." [alin. (1)], iar "în cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza instanța, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției." [alin. (2)].
Cum emitentul actului administrativ a cărui anulare parțială se solicită în cauză, este Guvernul României, acestei autorități - Secretariatului General al Guvernului mai precis, trebuia să i se adreseze recurenta-reclamantă, cu reclamație, pentru îndeplinirea procedurii prealabile administrative.
în acest sens sunt și prevederile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, în vigoare la acea dată, prevederi potrivit cărora "în situația în care împotriva unui act al Guvernului se formulează o reclamație administrativă în condițiile prevederilor legale privind contenciosul administrativ, adresată Secretariatului General al Guvernului, aceasta se comunică de îndată inițiatorului, care are obligația să reanalizeze actul respectiv și să comunice Secretariatului General al Guvernului, în termen de 10 zile de la solicitare, propuneri de menținere, de modificare și/sau de completare ori de abrogare a acestuia".
Or, așa cum rezultă din actele dosarului și cum, de altfel, susține și recurenta-reclamantă, aceasta a adresat reclamația administrativă, Prefecturii județului Călărași, iar nu Guvernului României care este autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui anulare parțială o solicită.
Mai mult decât atât, din cuprinsul plângerii adresate de recurenta-reclamantă, Prefecturii județului Călărași, rezultă cu evidență că actul administrativ împotriva căruia a fost formulată reclamația, este o hotărâre emisă de Consiliul Local Oltenița, iar nu H.G. nr. 1349/2001, ce face obiectul litigiului de față.
Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond, că în cauză nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă, a acțiunii formulate de reclamantă este temeinică și legală, recursul fiind respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4362/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4369/2005. Contencios → |
|---|
