ICCJ. Decizia nr. 4365/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 126/2005, Curtea de Apel București a respins pct. 1 din încheierea de sesizare nr. 109 din 15 iulie 2002 a Curții de Conturi, secția de control financiar ulterior, privind obligarea în solidar, a pârâților P.M., P.I., C.D. și A.A., în contradictoriu cu C.N.A.S., la plata sumei de 27.452.100 lei reprezentând plăți fără bază legală și a sumei de 4.662.367 lei, foloase nerealizate aferente, ca neîntemeiat. A respins pct. 2 din încheierea de sesizare nr. 108 din 15 iulie 2002, a Curții de Conturi, secția de control financiar ulterior, privind obligarea în solidar a pârâților P.M., P.I., C.D. și D.D., în contradictoriu cu C.N.A.S., la plata sumei de 165.838.230 lei reprezentând plăți fără bază legală și a sumei de 82.548.437 lei, foloase nerealizate aferente, ca rămas fără obiect. A anulat măsura sechestrului asigurator dispus prin încheierea din ședința publică de la 14 octombrie 2002, a Curții de Conturi - Colegiul jurisdicțional, asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților nominalizați la pct. 1 și 2 din încheierea de sesizare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pentru pct. 1 din sesizare, în conformitate cu dispozițiile art. 998 și 999 C. civ., în speță nu există răspundere civilă delictuală, dacă nu s-a produs un prejudiciu.
Pentru pct. 2 din aceeași sesizare, s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-se că la această dată, sumele au fost recuperate de la persoanele care au utilizat telefoanele mobile prin rețineri directe din salariu și prin achitare la casieria instituției publice.
S-a conchis de prima instanță, că atâta vreme, cât prejudiciul a fost recuperat, actul de sesizare nu mai are obiect. Pentru aceleași motive s-a anulat și măsura sechestrului asigurator dispusă la 14 octombrie 2002, de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat, instanța curții de apel a reținut că în speță nu există răspundere civilă delictuală, trecând peste constatările organului de control și fără să administreze probe concludente pe acest aspect. S-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 71 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice, în speță existând prejudiciu real, cert și actual.
Referitor la pct. 2 al sesizării, s-a criticat soluția ca fiind rămasă fără obiect, întrucât nici aici nu s-au făcut probe pertinente pe acest aspect.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele.
Din actele depuse la dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă, că persoanele vinovate de prejudiciul imputat lui D.D., sunt G. și Gh., împotriva lor fiind promovate acțiuni civile, prejudiciul fiind recuperat, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Prin urmare, prejudiciul nemaiexistând, în speță, corect instanța de fond a statuat că nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 998 și 999 C. civ.
Din documentația financiar-contabilă făcută pe tot anul bugetar, nu s-a dovedit existența unui prejudiciu în dauna activului patrimonial, motiv pentru care nu s-a putut reține culpa persoanelor nominalizate ca fiind răspunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța de fond a făcut corect aplicarea art. 71 din Legea nr. 94/1992, referitor la primul capăt de sesizare.
Pentru cel de-al doilea capăt al sesizării, din probatoriile administrate rezultă fără putință de tăgadă că sumele în discuție au fost recuperate de la persoanele care au folosit telefoanele mobile, prin rețineri directe din veniturile cu titlu de salariu.
Așa fiind, prejudiciul nemaiexistând, întrucât a fost recuperat, în mod corect instanța de fond a respins, ca fiind rămas fără obiect, cel de-al doilea capăt din sesizare.
Față de toate aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4367/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4358/2005. contencios → |
|---|
