ICCJ. Decizia nr. 4616/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2390 din 25 martie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16052 din 10 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu plata drepturilor aferente.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 276 din 25 aprilie 2005, a respins cererea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
în motivarea soluției s-a reținut că există contradictorialitate între declarațiile martorilor, reclamanta neprezentând alte dovezi care să ofere certitudine cu privire la perioada refugiului.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, motivat în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că, în raport cu diferența de timp privind data începerii perioadei de refugiu, așa cum reiese din declarațiile celor 3 martori, instanța de judecată trebuia în baza rolului activ, să dispună audierea nemijlocită a acestor martori, pentru a stabili adevărul în cauză.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs, precum și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă, pentru susținerea acțiunii formulate, sunt contradictorii și nu confirmă în mod neechivoc, îndeplinirea condițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Se reține că reclamanta, în cererea adresată pârâtei, se referă la perioada de refugiu: 15 aprilie 1940 - 1945; martorii B.F. și I.I. declară că refugiu reclamantei a fost în perioada: iunie 1940 - octombrie 1945, iar martorul T.I. susține că perioada refugiului reclamantei a fost 15 mai 1942 - 15 septembrie 1944, acest martor declarând și că a fost și el refugiat, în aceeași localitate cu reclamanta.
Față de contradicțiile existente între aceste declarații, instanța trebuia, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, respectiv să dispună audierea nemijlocită a celor trei martori, completarea materialului probatoriu, în sensul lămuririi sau înlăturării acestor contradicții.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă, astfel că recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată, iar cauza a fost trimisă, aceleiași instanțe, spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4618/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4614/2005. Contencios → |
|---|
