ICCJ. Decizia nr. 4609/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 15 februarie 2005, reclamanta SC M. SRL Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 9 din 21 ianuarie 2005, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a procesului-verbal de control din data de 23 aprilie 2002 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu și exonerarea reclamantei de plata sumei de 6.230.754.054 lei.
în motivarea acțiunii s-a arătat că în mod greșit Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația petentei, deoarece operează autoritatea de lucru judecat, sentința penală nr. 409/2003, a Judecătoriei Sibiu, definitivă conform deciziei penale nr. 68/2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Prin sentința civilă nr. 88/2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă, reținându-se că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin sentința penală nr. 409/2003, a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 107/2004, a Tribunalului Sibiu, faptul că societatea comercială, în solidar cu inculpatul R.C., datorează Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, numai suma de 2.701.658.672 lei, din suma reținută în procesul-verbal de control din data de 23 aprilie 2002.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală.
în motivarea recursului s-a arătat că nu operează autoritatea de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât în cauza de față se solicită anularea unor acte administrative, iar în procesul penal ce a format obiectul dosarului penal nr. 8966/2002, al Judecătoriei Sibiu, s-a exercitat acțiunea civilă în cadrul procesului penal. S-a mai susținut că nu există identitate de părți și nici identitate de cauză, deoarece temeiurile juridice sunt diferite (art. 1 din Legea nr. 554/2004 și respectiv, art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.).
Recurenta a mai precizat că instanța nu a ținut cont de actele administrative care conțin modul de calcul al impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului și starea de fapt confirmată și prin soluția penală. S-a susținut că procesul-verbal trebuia menținut pentru diferența de 3.549.422.670 lei, făcându-se o detaliere a argumentelor reținute și în decizia Ministerului Finanțelor Publice.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta, la data de 23 aprilie 2002, a fost supusă unui control fiscal, ca urmare a solicitării trimise de Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu, perioada verificată fiind 1 iulie 1999 - 31 decembrie 2001.
Procesul-verbal de control din 23 aprilie 2002, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, a fost transmis organelor de cercetare penală, iar soluția contestației depusă de reclamantă împotriva actului de control a fost suspendată prin decizia nr. 362 din 19 iunie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice, până la pronunțarea unei soluții pe latura penală în cauza privind pe administratorul reclamantei, R.C., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 330/P/2002, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual.
Prin sentința penală nr. 409 din 2 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Sibiu, în dosarul nr. 8966/2002, așa cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 107 din 16 aprilie 2004, inculpatul R. C. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, pedeapsă contopită în pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași hotărâre, rămasă definitivă, ca urmare a respingerii recursului inculpatului, prin decizia penală nr. 681 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, inculpatul R.C. a fost obligat să plătească, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, SC M. SRL Sibiu, suma de 2.701.658.672 lei despăgubiri către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere, stabilite conform expertizelor contabile efectuate în cauză, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu având constituire de parte civilă în dosarul penal, cu suma de 6.124.994.217 lei.
După soluționarea definitivă a cauzei penale, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Agenția Națională de Administrare Fiscală a reluat procedura administrativă de soluționare a contestației depusă de reclamanta SC M. SRL împotriva procesului-verbal de control din 23 aprilie 2002.
Prin decizia nr. 9 din 21 ianuarie 2005, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a respins contestația reclamantei, stabilind obligația acesteia de plată a sumei totale de 6.230.754.054 lei, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere și impozit pe profit cu majorări de întârziere aferente.
Decizia nr. 9/2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală este greșită, iar sentința instanței de fond este legală și temeinică.
în procesul penal s-a stabilit în mod definitiv faptul că din suma totală de 6.230.754.054 lei (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și majorări de întârziere aferente), cu care Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu s-a constituit parte civilă în temeiul procesului-verbal de control din data de 23 aprilie 2002, numai suma de 2.701.568.672 lei constituie prejudiciu real adus statului prin infracțiunile săvârșite de administratorul societății comerciale.
Pentru diferența de sumă, instanța penală soluționând acțiunea civilă în procesul penal, a statuat că nu există prejudiciu. Ca urmare, inculpatul și reclamanta în calitate de parte responsabilă civilmente au fost obligați, în solidar, să plătească suma de 2.701.568.672 lei, părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu.
în cauza de față, de contencios administrativ și fiscal, se discută aceeași sumă totală de 6.230.754.054 lei, stabilită de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, prin același proces-verbal de control din data de 23 aprilie 2002, care a stat la baza constituirii ca parte civilă a Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu în procesul penal.
Or, situația acestui debit a fost stabilită și soluționată în procesul penal privind pe administratorul SC M. SRL Sibiu, proces în care Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu s-a constituit parte civilă cu aceeași sumă în baza aceluiași proces-verbal de control. întrucât suma datorată bugetului de stat a fost analizată și stabilită prin sentința penală nr. 409/2003, a Judecătoriei Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 107/2004, a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 681/2004, a Curții de Apel Alba Iulia, în prezenta cauză nu se mai poate verifica acest debit. Hotărârea penală a intrat în puterea lucrului judecat și este opozabilă persoanelor care participă în procesul de față și care au fost părți și în procesul penal.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, care a emis procesul-verbal de control din data de 23 aprilie 2002 și care a stabilit că SC M. SRL datorează bugetului de stat, suma de 6.230.754.054 lei, este aceeași persoană păgubită material care în procesul penal a solicitat repararea acestui prejudiciu de către inculpat și de către partea responsabilă civilmente SC M. SRL.
Cauzarea prejudiciului s-a datorat activității culpabile a administratorului societății.
Situația debitului a fost analizată în totalitate de către instanța penală, prin soluționarea acțiunii civile, motiv pentru care nici diferența de sumă pentru care a fost respinsă acțiunea civilă în procesul penal, nu se mai poate verifica în prezenta cauză, astfel cum în mod eronat susține recurenta.
Cum hotărârea penală a rămas definitivă, ea se bucură de puterea lucrului judecat, inclusiv în ce privește soluționarea acțiunii civile.
Instituția puterii lucrului judecat, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază o regulă fundamentală, și anume, aceea că soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Puterea de lucru judecat este reglementată ca o prezumție legală absolută irefragabilă în art. 1201 C. civ. și trebuie întrunită tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză.
în situația de față se apreciază că există identitate de părți, întrucât se are în vedere prezența juridică a părților, ca titulare ale drepturilor ce formează obiectul litigiului. Astfel, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în ambele procese a urmărit recuperarea prejudiciului, iar SC M. SRL a fost subiectul debitor al raportului juridic născut între părți.
Obiectul este, de asemenea, identic, deoarece scopul final urmărit este același pentru fiecare parte. Și cauza este identică, având în vedere că temeiul juridic al dreptului valorificat este același: recuperarea prejudiciului cauzat bugetului prin fapta ilicită a prepusului reclamantei.
Litigiul civil de față (de contencios administrativ, el fiind civil prin opoziție cu cel penal) se soluționează ulterior litigiului penal, în care instanța penală a stabilit (pe lângă existența faptei, persoana care a săvârșit-o, vinovăția acesteia) și întinderea prejudiciului rezultat din infracțiune. în această situație, se reține ca dovedit acest prejudiciu, hotărârea penală având putere de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 22 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4611/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4613/2005. Contencios → |
|---|
