ICCJ. Decizia nr. 4623/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 384 din 10 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile invocate de pârâtul Guvernul României și de chemații în garanție Consiliul Județean Maramureș, Ministerul Administrației și Internelor, Consiliul Local al comunei Satulung și Consiliul Local al comunei Șomcuta Mare, s-a admis acțiunea reclamantei C. Șomcuta Mare, prin mandatar F. Maramureș, s-a dispus anularea parțială a H.G. României nr. 934/2002 Anexele nr. 56 și 65, pozițiile nr. 48, 52, 38, 63, în total șase magazine sătești și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Consiliului Județean Maramureș, Ministerul Administrației și Internelor, Consiliul Local al comunei Satulung și Consiliul Local al comunei Șomcuta Mare.
S-a reținut nelegalitatea H.G. nr. 934/2002, Anexele nr. 56 și 65, pozițiile 48, 52, 38, 63, constând în includerea în domeniul public al comunei Șomcuta Mare, a celor 6 magazine sătești, asupra cărora reclamanta are un drept de proprietate extratabular, potrivit Legii nr. 109/1996, dovedit prin declarațiile de impunere și chitanțele care atestă plata impozitelor și taxelor aferente.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod greșit instanța a reținut calitatea procesuală activă și respectiv, de proprietară a reclamantei asupra imobilelor construite pe terenul proprietate publică, deși faptul plății impozitelor și taxelor, respectiv declarațiile de impunere depuse la dosar nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate.
Totodată, pârâtul a arătat că reclamanta nu a făcut dovada vătămării dreptului, respectiv a nelegalității actului atacat, întrucât nu au fost anulate hotărârile emise de consiliile locale, pe baza cărora ulterior s-a adoptat H.G. nr. 934/2002, care nu are efect constitutiv de drept de proprietate, ci doar de atestare a regimului juridic, diferențiat de regimul juridic al proprietății private ce aparține unității administrativ-teritoriale, potrivit Legii nr. 213/1998.
Recursul este întemeiat.
Instanța de fond a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei, respectiv, de proprietară a construcțiilor efectuate pe terenul proprietate publică, menționate în Anexele nr. 56 și 65 a H.G. nr. 934/2002, la pozițiile 48, 52, 63, 38, în fapt șase magazine sătești, exclusiv pe baza declarațiilor de impunere și a actelor de plată a taxelor și impozitelor, deși nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu extrasul C.F. S-a menționat că reclamanta are un drept de proprietate extrabulară în care a fost vătămată, impunându-se anularea H.G. nr. 934/2002, pozițiile nr. 48, 52, 63, 38 din Anexele nr. 56 și 65.
Hotărârea pronunțată este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 129 și 130 C. proc. civ., declarațiile de impunere și actele privind plata impozitelor și taxelor aferente, în lipsa extrasului C.F., nefiind de natură să facă dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor (șase magazine sătești) edificate pe terenul proprietate publică.
Suportarea sarcinilor fiscale nu reprezintă întotdeauna atributul exclusiv al titularului dreptului de proprietate.
Ca atare, prin admiterea recursului pârâtului se impune casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării probelor pentru stabilirea calității procesuale a reclamantei, respectiv a calității de proprietară a construcțiilor (șase magazine) edificate pe terenul proprietate publică.
în raport cu dovada dreptului de proprietate ce se impune a fi făcută pe bază de probe, se va examina vătămarea în drept produsă și respectiv, legalitatea actului administrativ atacat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4617/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4625/2005. Contencios → |
|---|
