ICCJ. Decizia nr. 469/2005. Contencios. Anulare decizie C.A.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.469/2005
Dosar nr. 7783/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 noiembrie 2002 şi înregistrată sub nr. 1328/2002, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova, reclamantul Spitalul Clinic Municipal F. Craiova a chemat în judecată pârâta C.A.S. Dolj, solicitând a se dispune anularea deciziei nr. 14259 din 25 octombrie 2002, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva Notei de constatare din 6 septembrie 2002, pârâta, nelegal, menţinând, astfel, măsura de retragere a finanţării cu suma de 2.066.928.904 lei.
A susţinut reclamanta, că prin Nota de constatare au fost reţinute unele aspecte economico-financiare în mod eronat şi care nu impuneau retragerea finanţării.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 310 din 7 mai 2004, a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat în parte nota de constatare din 6 septembrie 2002, încheiată de Serviciul de audit al reclamantei, în sensul că a menţinut acel act de control, numai pentru suma de 63.970.294 lei, la capitolul achiziţii medicamente şi 128.122.897 lei, cheltuieli cu carburanţi şi 51.955.485 lei, penalităţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că nu se justifică retragerea de la finanţare a sumei de 273.802.456 lei, cei zece medici primind acreditarea, cu respectarea procedurilor legale, astfel că această pretinsă abatere s-a acoperit, că oricum nu poate conduce la retragerea sumei de la finanţare, după cum şi retragerea sumei de 305.453.376 lei, prin anularea unui număr de 564 zile spitalizare, ca nefiind justificate la urgenţe şi penalizările aferente, de 59.354.540 lei, nu este reţinută în mod legal de pârâtă.
A mai reţinut instanţa de fond, că nelegal a fost retrasă de la finanţare, suma de 425.085.017 lei, aceasta revenind corect pentru medicii care au efectuat ore de gardă la spital, reţinând în final, însă, că se justifică retragerea de la finanţare, pentru suma ce reprezintă depăşire a cheltuielilor cu carburanţii şi penalităţile aferente, şi suma de 63.970.294 lei c/val achiziţie medicamente, făcute cu încălcarea formalităţilor legale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, C.A.S. Dolj şi reclamantul-recurent Spitalul Clinic Municipal F. Craiova.
Recurenta-pârâtă C.A.S. Dolj critică sentinţa, ca fiind nelegală, în sensul că obţinerea certificatelor de acreditare ulterior datelor de numire ca medici, nu este legală, acreditarea fiind o condiţie obligatorie, astfel că fondul de asigurări sociale a fost păgubit cu suma de 237.802.456 lei, după cum prejudiciu reprezentau şi celelalte sume anulate nelegal de instanţă, şi anume:
- suma de 55.934.043 lei c/val medicamente eliberate pe baza prescripţiilor medicale, fără a e completa pe verso şi fără semnătura asiguratului, motivarea instanţei că aceste diferenţe sunt de ordin formal, fiind greşită;
- suma de 305.453.376 lei, c/val a 564 zile de spitalizare; a fost anulată această constatare, instanţa ţinând cont de întreg materialul probator, în acest sens fiind nelămurită anularea celor 25 zile la Cardiologice, cu o valoarea de 9.639.500 lei şi penalităţile aferente;
- omisiunea de a fi obligată recurenta-reclamantă, la penalităţi de 9.839.681 lei, aferente achiziţiilor de medicamente, de 63.970.294 lei;
- suma de 415.856.817 lei, c/val plată pentru gărzile efectuate de medici, lipsind acordul unităţii unde au funcţia de bază;
- că acţiunea este lipsită de interes, recurenta-pârâtă fiind autorizată să deconteze serviciile medicale, până la nivelul cheltuielilor angajate ca neachitate, înregistrate la 31 decembrie 2002, conform OG nr. 1/2004 şi a OG nr. 12/2004 şi a unor ordine emise de Ministerul Sănătăţii;
- instanţa a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată.
În recursul declarat de recurenta-reclamantă, sentinţa este criticată în sensul că menţinerea retragerii de la finanţare, a sumelor pentru achiziţii de medicamente, este nelegală, fiind depuse acte adiţionale, ca şi negaţiile furnizorilor iniţiali, instanţa neanalizând actele depuse în acest sens, după cum neconformă cu realitatea este şi menţiunea, ca fiind corectă, constatarea serviciului de audit de credit, în ceea ce priveşte depăşirea consumului de carburanţi; în realitate, autoturismele sunt folosite numai pentru transport de materiale şi alimente, astfel că pentru cota de 150 l benzină, era de analizat numai auto D7-04-NMP.
Recursul C.A.S. Dolj se va respinge ca nefondat.
Prin Nota de constatare din 6 septembrie 2002, Serviciul de audit din cadrul C.A.S. Dolj, urmare a verificării parametrilor funcţionali şi economici pe perioada 1 ianuarie 200 - 31 iulie 2002, la Spitalul Clinic Municipal F. Craiova, s-a dispus retragerea finanţării cu suma de 2.066.928.904 lei, această măsură fiind contestată. Prin Decizia nr. 14259 din 25 octombrie 2002, recurenta-pârâtă a admis în parte contestaţia, diminuând suma retrasă de la finanţare, cu c/val de 359.828.686 lei, în sensul că pentru contractarea, executarea şi decontarea lucrărilor de reparaţii curente, acestea s-au efectuat legal.
Instanţa de fond sesizată cu acţiunea reclamantei-recurente, a constatat, însă, că pot fi retrase de la finanţare, numai sumele ce privesc achiziţiile de medicamente, în valoare de 63.970.294 lei, cheltuieli pentru carburanţi, 128.122.897 lei şi 51.955.485 lei, penalizări.
Criticile făcute sentinţei de către recurenta-pârâtă, nu sunt fondate.
Astfel, în mod legal instanţa de fond a constatat că neprezentarea certificatului de acreditare de cei 10 medici nu reprezintă un motiv de nelegalitate, nefiind încălcate dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 145/1997, care prevede că în sistemul asigurărilor sociale de sănătate pot fi admişi să lucreze numai medicii şi personalul sanitar acreditat potrivit legii.
Prezentarea acestor certificate ulterior, este de natură să demonstreze că existau condiţiile legale de angajare, că această cerinţă oricum s-a acoperit ulterior, instanţa de fond făcând o aplicare corectă a legii.
Curtea de Apel Craiova, în mod judicios a constatat că în mod greşit recurenta-pârâtă a retras de la finanţare, c/val celor 564 zile spitalizare, dar şi c/val medicamentelor, de 55.939.043 lei.
Astfel, în ceea ce priveşte c/val medicamente, de 55.934.043 lei, această sumă nu se poate susţine că se constituie în prejudiciu pentru recurenta-pârâtă, cu motivarea că nu au fost prezentate semnăturile asiguratului, fără a analiza şi alte elemente, cum ar fi volumul de muncă în fiecare lună, raportat la numărul de erori de înregistrare care este numai 0.47%, din cei peste 3500 pacienţi. Consemnarea din Nota de control atestă că în urma comparării indicatorilor fizici aferenţi perioadei de interes, cu datele existente în documentele auditate, s-a constatat că există concordanţă. Această consemnare demonstrează, astfel, că instanţa de fond a făcut o corectă analiză şi a dat o soluţie legală, critica din recurs fiind nefondată.
În ceea ce priveşte cele 564 zile spitalizare, acestea au fost constatate de organul de control, fără a face o verificare atentă şi în principal de a cere explicaţiile medicilor şefi secţie, care puteau duce la o corectă rezolvare a aspectelor controlate. Este de observat că cele mai multe zile sunt la Secţiile Ginecologie I şi II, secţii şi activităţi care primesc numai internări urgente, după cum apar reinternări ale unor bolnavi care au fost primiţi cu avizul medicilor specialişti, singurii în măsură să aprecieze urgenţa, astfel că nu se poate discuta obiectivitatea acestor spitalizări.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind nefondată, şi această critică, după cum şi critica privind plata medicilor care au efectuat gărzi în cadrul recurentei-reclamante, aceştia având acordul unităţii de unde vin, astfel cum a comunicat Direcţia de Sănătate Publică Dolj, cu nr. 1739 din 19 martie 2001.
În ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei în legătură cu cheltuielile de judecată, în speţă c/val onorariu expert, evident că instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi modul cum a admis acţiunea.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-reclamantă, acestea sunt fondate.
Prin probele administrate, expertiza efectuată de expert contabil G.G., se consemnează că din actele expertizate sunt utilizate la transportul de materiale şi alimente, două autoturisme, ceea ce explică neadaptarea la consumul de 150 l auto. Faţă de această constatare este de observat că în mod eronat, fără aprecierea condiţiilor concrete şi fără o analiză economică a situaţiei reale, nu se poate reţine că a fost creat prejudiciul real şi cert, astfel că suma retrasă de la finanţare, ca reprezentând depăşirea cheltuielilor cu consumul de carburanţi, este nelegală.
În mod greşit, instanţa de fond, ca şi Serviciul de audit şi conducerea recurentei-pârâte au apreciat că suma de 63.970.294 lei este nejustificată şi nelegală pentru achiziţionarea de medicamente.
În cauză, recurenta-reclamantă a prezentat acte adiţionale şi avizele Oficiului de Concurenţă care atestă respectarea procedurilor legale de achiziţionare a medicamentelor, cu note de fundamentare, dar care fără nici o motivare au fost respinse de la o analiză, acte care nu au fost analizate de experţi, astfel că şi concluziile lor nu corespund realităţii la acest capitol.
În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul recurentei-pârâte C.A.S. Dolj, admite recursul recurentului-reclamant Spitalul Clinic Municipal F. Craiova, casează sentinţa recurată şi în fond, admite acţiunea, anulează Decizia nr. 14259 din 25 octombrie 2002 şi Nota de constatare din 6 septembrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A.S. Dolj împotriva sentinţei civile nr. 310 din 7 mai 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de Spitalul Clinic Municipal F. Craiova, casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează Decizia nr. 14259 din 25 octombrie 2002 şi Nota de constatare din 6 septembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2005. Contencios. Anulare decizie C.N.A.S.... | ICCJ. Decizia nr. 477/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
