ICCJ. Decizia nr. 464/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 464/2005
Dosar nr. 7071/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 81, pronunţată la data de 19 aprilie 2004, în dosarul nr. 305/2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu fosta Direcţie Generală a Vămilor, actualmente Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi cu Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Galaţi şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, dispunând anularea deciziei nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de şeful primei autorităţi pârâte şi menţinând reîncadrarea reclamantului făcută prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de acelaşi organ.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003, autorităţile şi instituţiile publice aveau obligaţia ca, până la data de 15 iulie 2003, să procedeze, între altele, la reîncadrarea funcţionarilor publici conform prevederilor acestei legi, ceea ce s-a realizat la Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de şeful acesteia.
Prin nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită în urma controlului efectuat de reprezentantul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici au fost stabilite criterii noi de punctaj, stabilindu-se că Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003 trebuie revocată şi emise noi decizii de reîncadrare a funcţionarilor publici din cadrul structurilor aparţinând Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Astfel, şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor a emis Decizia nr. 1195 din 25 iulie 2003, Decizia nr. 1264 din 14 august 2003 şi Decizia nr. 1265 din 14 august 2003, prin care au fost revocate deciziile anterioare şi s-a aprobat o nouă reîncadrare, în raport cu noile criterii stabilite prin nota de constatare.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că deciziile emise ulterior datei de 15 iulie 2003, termenul limită stabilit prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, sunt nelegale, deoarece încalcă principiul neretroactivităţii actelor administrative şi au fost emise cu încălcarea criteriilor aprobate prin Instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, anexă la Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Referitor la nota de constatare în temeiul căreia au fost fundamentate deciziile emise ulterior pentru reîncadrarea funcţionarilor vamali, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu are caracterul unui act administrativ de sine stătător, aşa încât aceasta nu avea forţa juridică de a modifica raporturile juridice stabilite între părţi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, susţinând, în esenţă, că această instituţie publică nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de reprezentatul său, neavând caracterul unui act administrativ care să fi produs efecte juridice vătămătoare.
Autoritatea Naţională a Vămilor, prin întâmpinare, a cerut respingerea recursului, ca fiind rămas fără obiect, în urma emiterii de către şeful acestei autorităţi, a deciziei nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, pe care a anexat-o.
Recursul va fi respins.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că nota de constatare nu este un act administrativ de sine stătător, fiind un act pregătitor şi prealabil emiterii noilor decizii de reîncadrare a funcţionarilor vamali din sistemul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Dar, potrivit prevederilor art. 11 fraza a II-a din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecăţii.
Or, instanţa de fond, chiar dacă nu a calificat in terminis nota de constatare, ca fiind o operaţiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ atacat, a considerat în mod corect că aceasta a stat la baza fundamentării deciziei atacate şi a apreciat în mod judicios ca necesar să pronunţe soluţia, în contradictoriu şi cu Agenţia, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Cu aceste considerente, care completează şi motivarea instanţei de fond, soluţia atacată este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 81 din 19 aprilie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 465/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
