ICCJ. Decizia nr. 479/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 479/2005
Dosar nr. 7194/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 mai 2004, reclamantul V.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, anularea hotărârii nr. 306 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este persoană refugiată din motive etnice, precizând, totodată, că s-a refugiat din Basarabia, împreună cu familia sa, în februarie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 279 din 29 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că acesta nu a dovedit cu probele administrate în cauză, faptul că a fost obligat să se refugieze ca urmare a persecuţiilor etnice la care a fost supus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o în sensul că, în mod cu totul neîntemeiat nu i-a fost recunoscută calitatea de refugiat din motive etnice, atâta vreme, cât din actele depuse rezultă că familia lui a locuit în comuna Zahaicana, judeţul Orhei, aflată pe teritoriul fostei U.R.S.S., unde el s-a şi născut. De asemenea, a mai arătat că s-a refugiat cu familia din Basarabia, în România, în luna martie 1945, când tatăl său a putut părăsi postul de jandarmi unde lucra.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate de lege, cetăţenii români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind refugiaţi, expulzaţi sau strămutaţi în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, dovada încadrării în prevederile legii se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora, cu declaraţii de martori care s-au aflat în aceeaşi situaţie.
În speţă, recurentul-reclamant a dovedit numai faptul că s-a născut pe teritoriul Basarabiei, respectiv comuna Zahaicana, judeţul Orhei, în anul 1943, neexistând, însă, nici o probă (înscrisuri autentice sau declaraţii de martori), din care să rezulte data şi motivul stabilirii familiei V. în România.
Faţă de aceste considerente, şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.N. împotriva sentinţei civile nr. 279 din 29 aprilie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 478/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 480/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
