ICCJ. Decizia nr. 478/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 478/2005
Dosar nr. 7182/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 2004, reclamanta Ţ.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 9078 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, persoanelor refugiate din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 1 noiembrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că mama reclamantei şi-a urmat soţul aflat la muncă în Bucureşti, născând aici, la 22 septembrie 1939. A mai reţinut instanţa, că după naşterea reclamantei, la data menţionată, părinţii acesteia s-au întors în comuna Gepiu, de unde au fost obligaţi să se refugieze în Bucureşti, ca urmare a persecuţiilor etnice la care românii au fost supuşi de către administraţia maghiară, după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, solicitând casarea ei şi, pe fond, respingerea acţiunii, cu motivarea că afirmaţiile intimatei-reclamante nu sunt susţinute de actele oficiale depuse în cauză, iar acestea, la rândul lor, sunt în contradicţie totală cu depoziţiile celor doi martori audiaţi la instanţa de fond.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit Legii nr. 189/2000 beneficiază de dispoziţiile ei, persoanele, cetăţeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au fost obligaţi să se refugieze urmare a persecuţiilor etnice la care au fost supuşi de regimurile instaurate în România, în perioada respectivă.
Potrivit art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 189/2000, dovada încadrării în prevederile legii se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora, cu declaraţiile de martori.
În speţă, din actele oficiale, adresa Direcţiei Judeţene Bihor a Arhivelor Naţionale şi adresa Ministerului Afacerilor Externe rezultă că familia reclamantei nu figurează în evidenţa persoanelor refugiate din Ardealul de Nord, în perioada 1940 - 1944. Mai mult chiar, certificatul de naştere al reclamantei dovedeşte că aceasta s-a născut în 1939, în Bucureşti, unde familia sa se afla deja, anterior Dictatului de la Viena.
În raport cu forţa probantă a acestor înscrisuri oficiale, sunt irelevante depoziţiile martorilor care susţin refugiul din motive etnice al familiei reclamantei, din Ardealul de Nord, în Bucureşti.
Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul declarat în cauză de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 371 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 479/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
