ICCJ. Decizia nr. 4697/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2003, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11662 din 29 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că, fiind născut în timpul refugiului părinților săi, este îndreptățit să le primească.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1594 din 19 decembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul contestat, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de persoană refugiată în perioada 24 august 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Instanța de fond a reținut că, în cauză, s-a dovedit calitatea de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut aceeași situație, potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și ale art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu cu cel al părinților săi.
Recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței menționate, a fost admis de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 208 din 18 ianuarie 2005, hotărârea fiind casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului cu privire la împrejurarea de fapt a refugiului părinților reclamantului.
Judecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 237 din 12 aprilie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 11662/2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 24 august 1941 - 1 noiembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Instanța a reținut că, suferind implicit suferințele părinților, și reclamantul, în calitate de copil născut în refugiu, este îndreptățit să primească drepturile compensatorii, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de G.I.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G.N., G.M. și O.A., adresa nr. 3967 din 4 septembrie 2002 a Primăriei Luduș și copiile actelor de stare civilă ale reclamantului
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege
în consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4700/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4698/2005. Contencios → |
|---|
