ICCJ. Decizia nr. 4699/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie 2005, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 15573 din 23 decembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit prin probele administrate, că are calitatea de persoană refugiată, în accepțiunea art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 194 din 24 martie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 ianuarie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.
împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că acțiunea a fost admisă în mod abuziv, fără nici un temei legal și fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Că situația dedusă judecății nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât schimbarea domiciliului nu a constituit o modalitate de persecuție etnică, iar declarațiile martorilor depuse în cauză nu concordă în ceea ce privește perioada refugiului.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin "persoană strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege "persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
în mod eronat, recurenta susține că intimatul-reclamant nu s-ar afla în această situație.
Astfel, din declarațiile autentice ale martorilor P.I., U.I. și D.I. rezultă că s-a făcut dovada în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, împreună cu familia, intimatul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
în ceea ce privește motivul schimbării domiciliului, situația de fapt trebuie apreciată în funcție de realitățile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra populației române, de către autoritățile de ocupație, aparentele contradicții din declarațiile martorilor fiind justificate de distanțe destul de mari în timp față de momentul săvârșirii faptului generator și vicisitudinile perioadei istorice respective.
în consecință, față de dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4704/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4700/2005. Contencios → |
|---|
