ICCJ. Decizia nr. 4701/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 noiembrie 2004, reclamantul N.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, modificarea deciziei de revizuire nr. 2190 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 1 iunie 1951 - 25 octombrie 1953.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în mod eronat, prin decizia contestată, i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de legea menționată, numai pentru perioada 25 octombrie 1953 - 31 decembrie 1953, deși a dovedit că și în intervalul 1 iunie 1951 - 25 octombrie 1953 a efectuat stagiul militar în condițiile cerute de lege.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 254 din 14 aprilie 2005, a admis acțiunea, a anulat decizia de revizuire contestată și a obligat pârâta să-i recunoască și să-i achite reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 iunie 1951 - 31 decembrie 1953, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu mențiunile din livretul militar al reclamantului și cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că soluția primei instanțe este greșită, întrucât s-a dispus acordarea drepturilor legale compensatorii, și pentru perioada 1 iunie 1951 - 25 octombrie 1953, cu toate că în acest interval, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în unitate militară, și nu în detașamentele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum impune legea.
Criticile sunt nefondate.
Coroborând mențiunile din livretul militar prezentat de intimatul-reclamantul, cu declarația martorului S.V., rezultă că în intervalul 1 iunie 1951 - 25 octombrie 1953, acesta a efectuat stagiul militar la U.M. 04742 Timișoara, care era organizată tot ca detașament de muncă, cu punct de lucru în Alexandria, unde a și prestat serviciul militar, în continuare, până la 31 decembrie 1953.
Având în vedere că, prin probele administrate, intimatul-reclamant a făcut dovada încadrării în dispozițiile legale invocate și că instanța fondului a reținut în mod corect această împrejurare, se constată că dezlegarea dată cauzei deduse judecății de către prima instanță, este justă, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea a respins recursul pârâtei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4703/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4704/2005. Contencios → |
|---|
