ICCJ. Decizia nr. 495/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 495/2005
Dosar nr. 7642/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 iunie 2004, reclamanta A.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pronunţarea unei sentinţe, prin care să fie obligată pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.G.
Prin sentinţa civilă nr. 892 din 8 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să-i recunoască acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru soţii supravieţuitori, referitor la perioada 2 noiembrie 1946 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti corespunzătoare, cu începere de la 1 iunie 2004.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut că data de 31 decembrie 2002, ca dată limită până la care se pot depune cererile, în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, se referă numai la beneficiarii direcţi ai dispoziţiilor legale, nu şi la soţul supravieţuitor.
În speţă, atâta vreme, cât soţul reclamantei a depus cererea, anterior datei de 31 decembrie 2002, respectiv la 27 septembrie 2002 şi a obţinut o hotărâre favorabilă, prin care pârâta i-a recunoscut calitatea de persoană refugiată din motive etnice, cererea reclamantei adresată aceleiaşi instituţii, după decesul soţului ei, nu putea fi respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând casarea ei şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recurenta a susţinut în motivarea recursului, că cererea intimatei este tardivă, fiind depusă după data de 31 decembrie 2002 şi în condiţiile în care legea nu face diferenţe privitoare la termen, în funcţie de categoriile de beneficiari.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au fost persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi lege, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria prevăzută la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a depus cererea şi dacă nu s-a recăsătorit, de o indemnizaţie lunară.
Coroborând cele 2 texte, rezultă că legea face distincţie clară între termenul-limită pentru depunerea cererii, impus beneficiarului direct, în speţă, A.G. şi termenul impus soţului supravieţuitor al cărui drept propriu începe să curgă, în mod firesc, numai după decesul soţului beneficiar.
Aşadar, atâta vreme, cât, prin hotărârea nr. 4155 din 27 septembrie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a recunoscut lui A.G., statutul de beneficiar al Legii nr. 189/2000, soţia supravieţuitoare va beneficia şi ea, de dispoziţiile legii, în virtutea acestei calităţi, chiar dacă cererea ei a fost depusă după termenul de 31 decembrie 2002.
Pentru considerentele expuse şi faţă de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., constatând, că în cauză nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 892 din 8 iulie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 510/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... → |
|---|
