ICCJ. Decizia nr. 5209/2005. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5209/2005
Dosar nr. 206/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC C.P. SA Brăila a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi A.N.A.R.Z., pentru ca instanţa să dispună obligarea pârâţilor de a înscrie societatea în lista deţinătorilor de patrimoniu genetic al animalelor pentru anul 2001 şi plata drepturilor cuvenite conform legii.
În motivarea cererii a arătat faptul că societatea îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de subvenţii, iar pârâţii refuză nejustificat includerea reclamantei în lista beneficiarilor de subvenţii.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 201 din 23 decembrie 2002, a admis acţiunea formulată împotriva primului pârât, motivat de faptul că din materialul probator rezultă faptul reclamat şi a respins acţiunea faţă de al doilea pârât, reţinându-se faptul că agenţia nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, atât reclamanta SC C.P. SA Brăila, cât şi pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, întrucât, în primul caz , în mod nejustificat a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta A.N.A.R.Z., iar în al doilea caz, pentru că reclamanta nu are statut de fermă de hibridare, cerinţă necesară pentru obţinerea subvenţiilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursurilor declarate, prin Decizia nr. 352 din 30 ianuarie 2004, a admis recursurile formulate şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că, în mod greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a agenţiei în raport cu dispoziţiile prevăzute de HG nr. 1037/2000, iar instanţa de fond nu a urmărit şi îndeplinirea condiţiilor legale privind producţia realizată de reclamantă în anul anterior formulării cererii de acordare a sprijinului financiar.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 174 din 20 septembrie 2004, a respins acţiunea formulată, reţinând, în esenţă, faptul că simpla existenţă a efectivelor de animale de reproducţie din rasa Marele Alb, nu-i conferă reclamantei, dreptul de a se încadra în categoria deţinătorilor de patrimoniu genetic şi, în concluzie, pretenţia acesteia este neîntemeiată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta, criticând soluţia pronunţată, întrucât instanţa de fond i-a nesocotit drepturile procesuale, arătând faptul că la dosar există dovezi care atestă faptul că la ferma sa se efectuează multiplicarea şi nu hibridarea, aşa cum cer dispoziţiile legale.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul formulat şi urmează să-l respingă, pentru considerentele ce urmează.
Prin OUG nr. 33/2000, aprobată prin Legea nr. 362/2001, a fost stabilit cadrul juridic privind finanţarea de la bugetul de stat, a activităţii de întreţinere, conservare şi perpetuare a patrimoniului genetic al animalelor.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 2 din OUG nr. 33/2000, prin patrimoniu genetic al animalelor se înţelege nucleul autohton al populaţiilor de animale, sericicole şi piscicole, izolate reproductiv, al raselor, liniilor pure şi hibrizilor, deţinute de persoane fizice şi/sau juridice ce desfăşoară activităţi de selecţie, testare şi hibridare, ferme de elită, depozite de armăsari, centre de producere a materialului seminal congelat, iar potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ, anual se va stabili lista cuprinzând deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor.
Văzând şi dispoziţiile prevăzute de art. 3 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 33/2000, lista cuprinde deţinătorii de patrimoniu genetic ale căror efective de animale sunt atestate pe baza rezultatului controlului oficial al producţiilor, executat şi/sau avizat de A.N.A.R.Z., în anul anterior acordării sprijinului financiar şi care sunt menţinute în control, conform programului specific fiecărei specii în anul acordării acestui sprijin.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată faptul că în anul 2001, SC C.P. SA Brăila nu a efectuat activităţi de selecţie şi ameliorare pe efective din rasa Marele Alb, în unităţi izolate reproductiv.
A.N.A.R.Z., coordonator al Programului naţional de păstrare şi consolidare a fondului genetic la porcine, nu a confirmat existenţa în cadrul activităţii SC C.P. SA Brăila, a unei acţiuni ce ar face parte din Programul naţional de păstrare a fondului genetic al speciei porcine.
Simpla existenţă a efectivelor de animale de reproducţie din rasa Marele Alb, în C.P. Brăila, fără aplicarea protocolului tehnic prevăzut în Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 33/2000, nu conferă şi drepturile prevăzute de actul normativ indicat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi o va menţine cu această motivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.P. SA Brăila împotriva sentinţei civile nr. 174 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2005. Contencios. Suspendarea executării... | ICCJ. Decizia nr. 5215/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
