ICCJ. Decizia nr. 5215/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5215/2005
Dosar nr. 1623/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul S.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, şi pentru perioada 26 februarie 1952 - 10 februarie 1953.
În motivarea cererii a arătat faptul că a fost încorporat într-o unitate ce aparţinea Detaşamentului de muncă la data arătată şi înscrisă în livret, iar la data de 10 februarie 1953 a părăsit unitatea militară, fiind condamnat ulterior pentru dezertare.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 203 din 15 martie 2005, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 59 din 18 aprilie 2005, a admis acţiunea formulată, motivat de faptul că reclamantul a făcut dovada efectuării stagiului militar într-o unitate aparţinând Detaşamentelor de muncă şi se încadrează în dispoziţia legală invocată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând soluţia pronunţată, întrucât în perioada reclamată, conform actelor dosarului, rezultă faptul că nu a satisfăcut stagiul militar, iar unitatea în care a fost prezent o perioadă şi de unde a dezertat, nu face parte din categoria celor prevăzute de lege, pentru a beneficia de aceasta.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate, în raport cu sentinţa pronunţată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul formulat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 1 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, iar stabilirea drepturilor se face pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Din livretul militar rezultă faptul că reclamantul a fost încorporat la data de 26 februarie 1952, la C.M.R. Târgovişte, fără a se arăta data lăsării la vatră şi menţionându-se nesatisfăcut stagiul militar în acest act. Coroborând acest înscris, cu sentinţa nr. 157 din 13 martie 1956, a Tribunalului Militar Bucureşti, rezultă faptul că reclamantul a dezertat din unitatea militară respectivă, la data de 10 februarie 1953, fiind condamnat pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
Având în vedere cele arătate, nu se poate reţine această perioadă, ca fiind efectuată în cadrul detaşamentului de muncă, întrucât reclamantul are nesatisfăcut stagiul militar în perioada reclamată, iar dispoziţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, este imperativă, acordând drepturi, numai celor care au efectuat stagiul militar.
Pentru aceste considerente, recursul formulat va fi admis şi soluţia instanţei de fond va fi modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 59 din 18 aprilie 2005, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.C., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5209/2005. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5220/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
