ICCJ. Decizia nr. 962/2005. Contencios. Suspendarea executării dispoziţiei de părăsire a teriroriului României. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 962/2005
Dosar nr. 557/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22 octombrie 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, L.X. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1532 din 7 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul nu a fost motivat.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 1532 din 7 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia puterii de lucru judecat, invocată de pârâta Autoritatea pentru Străini din Ministerul de Interne şi în consecinţă, a respins acţiunea.
Sub acest aspect, s-a invocat sentinţa nr. 887 din 24 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 974/2003, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta a solicitat suspendarea executării dispoziţiei de părăsire a teritoriului României nr. 98/870185 din 6 martie 2003, anularea acestei dispoziţii şi obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de şedere temporară pentru perioada la care era îndreptăţită.
Cum între cererea ce a format obiectul cauzei de faţă şi cererea în care Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat prin sentinţa nr. 887 din 24 iunie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, este identitate de obiect, tinzându-se la anularea efectelor dispoziţiei de părăsire a teritoriului României şi prelungirea dreptului de şedere, s-a admis excepţia invocată.
Verificându-se actele cauzei, se constată cu după soluţionarea irevocabilă a primei acţiuni, reclamanta s-a adresat din nou autorităţii pârâte, solicitând reexaminarea situaţiei sale, pentru acelaşi temei de fapt şi de drept, menţinând aceeaşi cauză, dar invocând probe noi, din care a rezultat în opinia sa, o nouă stare de fapt, constând în îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 55 din OUG 194/2002.
Cum reţinerea autorităţii de lucru judecat este corect făcută de instanţa de fond şi constată că potrivit art. 88 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, petenta nu are cale de recurs împotriva unei sentinţe definitive şi irevocabile.
Aşa fiind, recursul declarat va fi respins ca inadmisibil potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.X. împotriva sentinţei civile nr. 1532 din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 958/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 5209/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
