ICCJ. Decizia nr. 5229/2005. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5229/2005
Dosar nr. 2092/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1215 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de SC H. SA, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Harghita, cu motivarea că actul administrativ atacat nu aparţine autorităţii publice pârâte, ci Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Harghita, organ teritorial de specialitate al Ministerului Finanţelor Publice.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele scrise de recurs depuse la dosar şi susţinute oral în instanţă, se arată că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie refuzul nejustificat al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Harghita, de rezolvare a contestaţiei reclamantei, înregistrată la 10 februarie 2005, cum greşit a reţinut curtea de apel, ci refuzul Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscale care era obligată să-i soluţioneze demersul administrativ, potrivit art. 179 C. proCod Fiscal
Recursul este întemeiat.
Din dosarul cauzei rezultă că la 17 septembrie 2004, societatea comercială reclamantă a solicitat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Harghita, restituirea sumei de 416.435.571 lei, plătită fără titlu.
Cum cererea nu a fost soluţionată în termenul şi forma prevăzută de lege, în sensul că autoritatea publică nu a emis o dispoziţie sau decizie motivată de admitere sau respingere a cererii de restituire, reclamanta, potrivit art. 174 C. proCod Fiscal, a formulat contestaţie administrativă înregistrată la organul fiscal teritorial Harghita, la data de 10 februarie 2005.
Prin urmare, tăcerea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Harghita, cu privire la restituirea sumei solicitate, constituie un refuz din partea acestei autorităţi publice, de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv un act administrativ atipic care, la rândul lui, a fost atacat de reclamantă, pe calea contestaţiei.
Potrivit art. 174 alin. (2) C. proCod Fiscal, în redactarea în vigoare la data introducerii acţiunii, este îndreptăţit la contestaţie, şi cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale, prin lipsa actului administrativ, competenţa de soluţionare revenind potrivit art. 178 alin. (3) din acelaşi cod [art. 179 alin. (3) după republicarea codului la 26 septembrie 2005), organului „ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act".
Este adevărat că reclamanta a depus contestaţia la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Harghita, care refuzase să decidă asupra cererii de restituire, dar această autoritate avea obligaţia legală, prevăzută de art. 176 alin. (2) C. proCod Fiscal, să o înainteze în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent, respectiv Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Această obligaţie se regăseşte şi în actuala reglementare a Codului de procedură fiscală [art. 117 alin. (2)].
Or, în cauză, acţiunea reclamantei vizează refuzul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de a soluţiona contestaţia formulată împotriva organului fiscal teritorial Harghita, pentru refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de restituire a sumei plătite fără titlu, aşa încât competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Bucureşti, fiindcă, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC H. SA Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, împotriva sentinţei civile nr. 1215 din 22 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, la Curtea de Apel Bucureşti, pentru continuarea judecăţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5226/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5231/2005. Contencios. Cerere reexaminare a... → |
|---|
