ICCJ. Decizia nr. 5250/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 745 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate, invocată în dosarul nr. 497/2005, al Tribunalului Ialomița, secția civilă, având ca părți U.S.L.I., filiala Ialomița, în calitate de reclamantă, Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Local al comunei Giurgeni, Inspectoratul Școlar al județului Ialomița și Școala Giurgeni, în calitate de pârâți.
Pe cale de consecință, instanța a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 3343 din 11 martie 2002, emis de primul pârât, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Statutului personalului din învățământul superior și preuniversitar, precum și a Precizărilor generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, emise de același minister.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4261 din 15 august 2005, a respins recursul declarat împotriva sentinței, ca fiind exercitat de o persoană fără calitate procesuală.
La data de 6 septembrie 2005, Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Juridic și Control a formulat contestație în anulare, solicitând desființarea ultimei hotărâri judecătorești, ca nelegală.
Contestatorul a invocat dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., susținând că datorită nerespectării de către instanța de recurs, a dispozițiilor procedurale referitoare la citarea prin publicitate, nu a cunoscut termenul stabilit pentru judecarea recursului și reprezentantul său nu s-a putut înfățișa în instanță, pentru a face apărările cuvenite în proces.
Se constată, însă, că și această cale extraordinară de atac nu a fost exercitată de către Ministerul Educației și Cercetării, ca titular al raportului juridic procesual, ci de o altă persoană, care a semnat contestația în anulare, pentru directorul Direcției Juridic și Control.
Ori, potrivit prevederilor art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea Guvernului României și a ministerelor, conducerea acestora se exercită de miniștrii. Ministrul este organul care reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
Reglementarea respectivă se regăsește și în H.G. nr. 223/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, în vigoare la data declarării recursului.
Pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză, faptul delegării către o altă persoană, a atribuției de exercitare a recursului sau a altor căi extraordinare de atac, conform art. 10 alin. (6) din hotărârea guvernamentală mai sus menționată.
Ținând seama de această împrejurare, pusă în discuția părții prezente, din oficiu, a fost respinsă contestația în anulare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5249/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5248/2005. Contencios → |
|---|
