ICCJ. Decizia nr. 5886/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ, pârâtul T.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 1853/2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 142/F/CA din 21 decembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.R., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, a anulat hotărârea nr. 1853/2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 7629 din 15 octombrie 2004. A fost casată sentința atacată și trimisă cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare, reținându-se că pentru justa soluționare a cauzei, instanța trebuia să solicite reclamantului, completarea probelor, cu acte doveditoare, în sensul susținerilor sale, potrivit dispozițiilor art. 6 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 309/2002.
Judecând în fond, după casare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 142/F/CA din 21 decembrie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.R. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov. A anulat hotărârea nr. 1853/2003, emisă de Comisia de specialitate a pârâtei și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul declarat împotriva acestei soluții de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, a fost admis prin decizia nr. 3349 din 27 mai 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. A fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Instanța de recurs a reținut că reclamantul nu a făcut dovada efectuării stagiului militar în unități de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că cererea sa nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat contestație în anulare, reclamantul T.R.
în motivare, contestatorul a arătat că, deși nu există mențiunile necesare în livretul său militar eliberat în 1958 (cel inițial fiind distrus de autorități, din motive politice), în realitate a prestat muncă în două detașamente de muncă și este îndreptățit a primi drepturile conferite prin Legea nr. 309/2002.
înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prezenta contestație în anulare este nefondată, deoarece:
Contestația în anulare este îndreptată împotriva deciziei nr. 3349 din 27 mai 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs.
împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de recurs se poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare, numai pentru anumite motive și în anumite condiții expres prevăzute în art. 317 C. proc. civ. sau în conformitate cu dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Nefiind invocate, prin cererea în discuție, motivele expres prevăzute în art. 317 C. proc. civ., analiza contestației s-ar putea face doar prin prisma art. 318 C. proc. civ. (teza I), avându-se în vedere soluția dată în recurs. Acest text procedural privește situația în care "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
în speță, contestatorul nu invocă, însă, astfel de greșeli materiale, vizate fiind presupuse greșeli de judecată care, în opinia sa, constau în neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002.
Din modul în care este formulat textul art. 318 C. proc. civ., rezultă în mod clar că nu este permisă rejudecarea căii de atac a recursului, mai exact reaprecierea probelor, interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale.
Cum spre o astfel de rejudecare se tinde prin contestația în anulare de față, aceasta a fost respinsă pentru motivele arătate mai înainte.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5896/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5885/2005. Contencios → |
|---|
