ICCJ. Decizia nr. 667/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 667/2005
Dosar nr. 7680/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 17 martie 2004, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Arad, să se dispună anularea hotărârii nr. 1003 din 2 februarie 2004, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în perioada 1952 - 1955, în detaşamente de muncă dislocate în localităţile Reşiţa, Turnu Severin, Constanţa, Midia, Babadag, Sulina, Brăila şi Galaţi. A menţionat că în toate unităţile a prestat munci, locuind în barăci, în afara localităţilor respective.
Prin sentinţa civilă nr. 346 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 1003 din 2 februarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 aprilie 1952 - 24 aprilie 1955.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din întreg probatoriul administrat rezultă că reclamantul a fost încorporat la 24 aprilie 1952 şi a fost lăsat la vatră la 24 aprilie 1955, lucrând pe toată perioada serviciului militar, în construcţii şi fiind înregistrat în categoria „neinstruiţi".
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, deoarece nu a ţinut cont de faptul că unităţile militare în care reclamantul şi-a îndeplinit serviciul militar, nu făceau parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada menţionată.
Conform dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare sau a adeverinţelor eliberate de Centrele militare judeţene ori de U.M. 02405 Piteşti.
În speţă, instanţa a acordat drepturile solicitate, constatând că P.P. se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 aprilie 1952 - 24 aprilie 1955.
Numai că analizând actele dosarului, rezultă că probele administrate, sub aspectul perioadei prestării serviciului militar, sunt contradictorii.
Astfel, în certificatul nr. CR 2792 din 18 septembrie 2002, eliberat de U.M. 02506, se precizează că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, fiind folosit drept mână de lucru în construcţii, astfel:
- 24 aprilie 1952 - 26 februarie 1953, la U.M. 03658 Reşiţa, constructor;
- 26 februarie 1953 - 28 mai 1953, la U.M. 03742 Constanţa, constructor;
- 28 mai 1953 - 24 aprilie 1955,la U.M. 03765 Brăila, constructor.
Iar din fişa de evidenţă nr. 19036, eliberată de U.M. 02405 Piteşti, rezultă că reclamantul a prestat serviciul militar în perioada 22 aprilie 1952 - 24 aprilie 1953, ca mână de lucru la U.M. 03658 Reşiţa, fiind trecut în rezervă la data de 24 aprilie 1953.
Sub acest aspect, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fundamentală pe un material contradictoriu, pentru justa soluţionare a cauzei, se impune administrarea unor probe suplimentare, pentru determinarea exactă a perioadei satisfacerii stagiului militar de către reclamant.
Pentru aceste motive, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite dosarul, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 346 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 668/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
