ICCJ. Decizia nr. 660/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 660/2005

Dosar nr. 7237/2004

Şedinţa publică din 7 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a solicitat anularea hotărârii nr. 9574/8971 din 10 decembrie 2003 şi obligarea acestei autorităţi să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie 1941 - septembrie 1945, pentru a scăpa de prigoana la care erau supuşi evreii, prin intermediul Crucii Roşii a fost strămutată în fosta U.R.S.S., la o casă de copii, fapt rezultat din înscrisurile şi declaraţiile anexate cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1462 din 10 iunie 2004, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt în care s-a aflat reclamanta, nu se încadrează în categoria persecuţiilor din motive etnice, prin strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A susţinut că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, solicitând examinarea cauzei sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ.

Reclamanta a mai arătat că, potrivit art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, în categoria persoanelor strămutate se includ şi persoanele care, din motive etnice, s-au refugiat în altă localitate.

Or, nu se poate aprecia că nu se încadrează în această situaţie, o copilă de 5 ani care, pentru a fi salvată de la deportare împreună cu familia, în lagărul de la Auschwitz, a fost trimisă în altă ţară, la o casă de copii, sub protecţia Crucii Roşii.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.

În cauză, din probele administrate, respectiv înscrisuri oficiale (adeverinţa eliberată de Societatea de Cruce Roşii din Federaţia Rusă, adeverinţa eliberată de Fondul pentru Asistenţă - Conferinţa pentru Reclamaţii, precum şi declaraţiile autentificate ale martorilor B.E. şi H.S.), rezultă că după cedarea Ardealului de Nord, Ungariei hortyste, reclamanta (născută S.C.) a fost trimisă de mama sa, pentru a fi salvată de persecuţia împotriva evreilor, prin intermediul Crucii Roşii Internaţionale, la o casă de copii din Rusia, unde a locuit până în 1944.

De altfel, din probele administrate rezultă că întreaga familie a fost deportată la Auschwitz, de unde s-a întors numai mama reclamantei, S.I.

Pentru motivele expuse, se consideră că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, recursul urmând a fi admis, cu consecinţa admiterii acţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 1462 din 10 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea reclamantei M.C., în sensul că anulează hotărârea nr. 9574/8971 din 10 decembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre, cu recunoaşterea beneficiului drepturilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 iunie 2003.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 660/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs