ICCJ. Decizia nr. 85/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 85/2005
Dosar nr. 2374/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 martie 2003, la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1495, reclamanta B.L. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003 şi aplicarea OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială, în sensul măririi salariului de bază cu 20%, conform Anexei nr. 3 tabel B şi obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale, începând cu 1 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă, că potrivit OUG nr. 192/2002, salariul lucrătorilor vamali prevăzut la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 din Anexa nr. 3 pct. B, sunt mai mari cu 20%, însă prin interpretarea greşită a acestui act normativ, pârâta i-a stabilit prin Decizia în litigiu, salariul, fără aplicarea acestor majorări.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 236, pronunţată la 24 noiembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor, a anulat Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003 şi a obligat pârâta, să plătească reclamantei, drepturile salariale de bază, majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, pârâta a aprobat salariile de bază pentru funcţionarii din cadrul Direcţiei regionale vamale interjudeţene şi al Birourilor vamale de control şi vămuire, subordonate acestora, pe anul 2003, potrivit Anexelor nr. 1 - 11.
Considerând că în mod eronat nu i-a fost majorat salariul, cu 20%, conform OUG nr. 192/2002, reclamanta a contestat Decizia nr. 158/2003, la Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, care, prin adresa nr. 8520/60 din 13 februarie 2003, i-a comunicat faptul că personalul din cadrul Direcţiei regionale vamale şi al Birourilor vamale de control şi vămuire nu este salarizat după cap. A, ci după cap. B „salarii de bază pentru funcţii publice de execuţie".
Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut că în redactarea OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici, în interiorul Anexei nr. 3 s-a strecurat o eroare materială, astfel că cele trei capitole care trebuiau notate cu A, B, C, ca şi în celelalte anexe, dintr-o greşeală au fost notate A.B şi B (în loc de C). De aceea, în elaborarea notei de la subsolul Anexei nr. 3, care face referire la creşterea salariilor personalului din sectorul vamal, cu 20%, faţă de poziţiile înscrise în cap. B, în loc de cap. B a fost trecut cap. A.
Urmare a verificărilor efectuate, a rezultat că funcţiile personalului vamal au fost evidenţiate în Anexa nr. III pct. B din ordonanţă, legiuitorul având în vedere aceste funcţii, deoarece în Anexa nr. 3 A apăreau funcţii care nu au legătură cu domeniul vamal.
Prin apariţia Legii nr. 228/2003, prin aprobarea OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcţionarilor publici, s-a corectat eroarea materială în cauză, fără a abroga, însă, art. 1, cu privire la aplicabilitatea ordonanţei, cu începere de la 1 ianuarie 2003, astfel că instanţa a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003 şi a obligat pârâta la drepturile salariale de bază majorate cu 20%, în perioada 1 ianuarie 2003 şi până la 27 mai 2003, data apariţiei Legii nr. 228/2003, prin care a fost corectată eroarea ce a dat naştere la litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Autoritatea naţională a Vămilor, invocând nelegalitatea.
În motivarea recursului s-a susţinut că salariaţii care deţin funcţia de consilier juridic, nu fac parte din rândul personalului vamal, pe de o parte, iar pe de altă parte s-a precizat că nu s-a procedat la rectificarea actului normativ în discuţie, ci a fost modificat şi completat prin Legea nr. 228/2003, care a intrat în vigoare la 27 mai 2003, data publicării în Monitorul Oficial, autoritatea vamală acordând drepturile salariale, personalului vamal de la acea dată.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, este legală şi temeinică.
Rezultă, într-adevăr, că eroarea materială privind reglementarea drepturilor de natură salarială a personalului vamal, a fost corectată prin apariţia Legii nr. 228/2003, pentru aprobarea OUG nr. 192/2002.
Deşi în recurs se susţine că a avut loc o modificare şi o completare a actului normativ, chiar şi în această variantă este de necontestat că drepturile salariale sunt mai mari cu 20%, pentru funcţionarii publici din aparatul central al Direcţiei Generale a Vămilor.
Referitor la susţinerea recurentei, că salariaţii care deţin funcţia de consilier juridic, nu beneficiază de aceste drepturi, întrucât nu fac parte din personalul vamal, rezultă că aceasta este contrazisă de menţiunile înscrise în Anexa nr. III pct. B din OUG nr. 192/2002, la poziţiile 1, 3, 4 şi 7, în care se înscriu funcţiile specifice: consilier, inspector de specialitate, consilier juridic, referent de specialitate, referent.
În legătură cu momentul aplicării acestor drepturi, Curtea apreciază că acestea se acordă de la data apariţiei actului normativ ce le-a consacrat, OUG nr. 192/2002, respectiv 1 ianuarie 2003, şi nu de la data publicării Legii nr. 228/2003, de aprobare a actului normativ, legea neavând nici o modificare a prevederilor art. 1, referitoare la aplicabilitatea acesteia în timp.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să respingă în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 236 din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 852/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
