ICCJ. Decizia nr. 830/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 830/2005
Dosar nr. 6971/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. 2624/2004, K.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, solicitând anularea hotărârii nr. 253 din 4 februarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că neîntemeiat, pârâta i-a respins cererea de acordare a calităţii de refugiată, cu toate că s-a strămutat din localitatea Umbrăreşti, judeţul Galaţi, în oraşul Bocşa Română.
Prin sentinţa civilă nr. 270/F din 10 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta K.T., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin. A anulat hotărârea nr. 253 din 4 februarie 2004, emisă de pârâtă pe care a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei, o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut din declaraţiile martorilor, că reclamanta s-a născut în judeţul Galaţi şi în anul 1944 a venit în oraşul Bocşa Română, ca refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când şi-a schimbat domiciliul în Reşiţa.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, care a motivat, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale.
Recursul este nefondat.
Art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2992 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prevede că dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1, în lipsa actelor, se poate face prin declaraţie cu martori.
În speţă, din declaraţiile autentificate ale martorilor C.M. şi D.A., rezultă că reclamanta s-a născut în judeţul Galaţi şi în 1944 a venit în oraşul Bocşa Română, ca refugiată, unde a locuit până în anul 1957, când şi-a schimbat domiciliul în Reşiţa.
Drepturile vor fi acordate, însă, numai până la data limită prevăzută de actul normativ enunţat, respectiv până la 6 martie 1945.
În consecinţă, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 270/F din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 832/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
