ICCJ. Decizia nr. 939/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 939/2005
Dosar nr. 2709/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 7291 din 6 februarie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că părinţii săi au fost refugiaţi din localitatea Vadu Crişului, judeţul Bihor, în localitatea Sighişoara, în perioada 1940 - 1945, întrucât au suferit persecuţii etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 315 din 1 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantului, întrucât nu a făcut dovada persecuţiei din motive etnice, din probele administrate în cauză rezultând că familia reclamantului s-a mutat la data de 1 ianuarie 1940, în localitatea Sighişoara, anterior perioadei de început de refugiu - 6 septembrie 1940, prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie.
Prin Decizia nr. 3241 din 16 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că reclamantul a susţinut că în carnetul de muncă al mamei sale s-a strecurat o greşeală materială, în sensul că aceasta apare angajată la Sighişoara, începând cu data de 1 ianuarie 1940, în loc de 1 octombrie 1940. Pentru a se suplimenta probaţiunea şi a se stabili cu certitudine data la care familia reclamantului şi-a schimbat domiciliul şi dacă schimbarea acestuia a fost determinată de persecuţii etnice, cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 1562 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantului B.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, reţinând în esenţă că reclamantul a declarat că nu mai are alte probe de administrat şi că nu poate face dovada faptului că în carnetul de muncă al mamei sale s-a strecurat o eroare şi nici nu poate prezenta alte declaraţii de martori care cunosc foarte bine perioada de refugiu a părinţilor săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, B.I., depunând ca probe în susţinerea recursului, declaraţiile autentificate a doi martori.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002, se acordă drepturile persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Pentru ca o persoană să poată beneficia de statutul de refugiat sau strămutat prevăzut în actele normative menţionate anterior, trebuie să facă dovada prin orice mijloc de probă, schimbarea domiciliului, ca urmare a persecuţiilor etnice pe care le-a suferit.
Recurentul nu a făcut dovada faptului că familia sa s-a refugiat după data de 6 septembrie 1940, când teritoriile din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, au fost cedate Ungariei hortyste.
Chiar dacă în declaraţiile autentificate ale martorilor C.M. şi S.S., se precizează de către aceştia, că reclamantul B.I. s-a refugiat împreună cu familia, la data de 1 octombrie 1940, din comuna Vadu Crişului, judeţul Bihor, la Sighişoara şi s-au întors din refugiu, la data de 28 februarie 1945, Curtea constată că acestea sunt în totală contradicţie cu copia carnetului de muncă al mamei recurentului din care rezultă cu certitudine că a fost angajată la Secţia L Sighişoara, în perioada 1 ianuarie 1944 - 1 noiembrie 1966.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a interpretat în mod judicios prevederile legii, Curtea urmând ca în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 940/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
