ICCJ. Decizia nr. 941/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 941/2005
Dosar nr. 2711/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 10385 din 28 mai 2003, emisă de pârâtă şi să-i recunoască acesteia, calitatea de soţie supravieţuitoare a soţului său decedat, R.Ş., motivând în esenţă că este beneficiara drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 93 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 10385 din 28 mai 2003, a Casei Judeţene de Pensii Cluj, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre şi să recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, completată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 decembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut în esenţă că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv certificatul de căsătorie al reclamantei, depoziţiile martorilor, s-a constatat că părinţii decedatului soţ s-au refugiat în anul 1940, din satul Şoimeni, în Bucureşti, astfel că reclamanta a făcut dovada că este soţie supravieţuitoare a celui care a avut calitatea de strămutat şi poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că soţul reclamantei nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut la data de 17 decembrie 1941, în localitatea de refugiu a părinţilor, localitate care era teritoriul Statului Român, astfel că reclamantul nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Din certificatul de căsătorie al reclamantei rezultă că aceasta a fost căsătorită cu defunctul R.Ş., decedat la 29 februarie 1996.
Totodată, din conţinutul certificatului eliberat de Arhivele Naţionale nr. 1484 din 12 mai 2003, coroborat cu depoziţiile martorilor C.I. şi M.M., rezultă că părinţii decedatului R.Ş. s-au refugiat în toamna anului 1940, din satul Şoimeni, comuna Vultureni, în Bucureşti, unde s-a născut soţul reclamantei, la data de 17 decembrie 1941.
Potrivit art. 4 din OUG nr. 173/2000 şi OUG nr. 242/2000, soţul supravieţuitor al celui dispărut care a avut calitatea de strămutat, are dreptul la indemnizaţia lunară prevăzută de lege, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Astfel că, intimata-reclamantă are calitatea de soţie supravieţuitoare a unei persoane care avea calitatea de refugiat şi în mod corect, instanţa de fond a reţinut că poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 309/2002.
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că recursul este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 93 din 20 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 940/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 944/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
