ICCJ. Decizia nr. 924/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 924/2005
Dosar nr. 4866/2003
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Argeş, reclamantul A.C. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Argeş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 1081 din 11 iulie 2003, emisă de pârâtă.
Reclamantul a motivat acţiunea, arătând că în mod greşit i-a fost respinsă cererea, întrucât din fişa de evidenţă tip A rezultă că a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, în perioada 12 noiembrie 1957 - 13 noiembrie 1960 şi beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.
Prin sentinţa nr. 260/F din 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Argeş a respins ca tardiv formulată, acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă că acesta a efectuat acţiunea în contencios administrativ, peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 6 şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, de la comunicarea hotărârii comisiei prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi motivând că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea, ca tardiv formulată, întrucât a contestat hotărârea nr. 1081 din 11 iulie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, la Casa Naţională de Pensii, iar „în jurul datei de 25 august 2003" i s-a comunicat prin adresa nr. 3439 din 18 august 2003, să se adreseze Casei Judeţene de Pensii Argeş, conform art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.
Recursul este nefondat.
Din copia – extras de pe registrul de evidenţă a dosarelor ce au ca obiect Legea nr. 309/2002 rezultă că hotărârea nr. 1081 din 11 iulie 2003 a fost comunicată personal, reclamantului, la data de 22 iulie 2003.
Acţiunea a fost depusă la Curtea de Apel Piteşti, la data de 3 septembrie 2003, aşa cum rezultă din menţiunile prevăzute pe ştampila poştei, iar data limită când hotărârea putea fi atacată la instanţă, a fost 7 august 2003.
Chiar recurentul a arătat în motivele de recurs, că „s-a adresat în termen legal, dar numai organului necompetent".
Or, potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârilor motivate ale comisiei prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol, poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, potrivit Legii nr. 29/1990.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în cazul în care cel ce se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată, el se poate adresa instanţei, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a interpretat în mod judicios prevederile legii, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinţei civile nr. 260/F din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 862/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 925/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
