ICCJ. Decizia nr. 957/2005. Contencios. Refuz răspuns cereri; refuz avizare restituire ajutor ; plată ajutor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 957/2005
Dosar nr. 4463/2004
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 aprilie 2003, reclamanta SC C. SA Brăila a chemat în judecată Direcţia Generală pentru Agricultură a judeţului Brăila şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, solicitând obligarea pârâtelor să răspundă motivat cererilor sale, să-i înscrie pe liste pentru plata ajutorului de stat potrivit Ordinului nr. 600/2002, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei/zi; prima pârâtă să avizeze pozitiv documentaţia depusă de ea, pentru restituirea sumelor pentru plata ajutorului de stat; să fie obligate pârâtele să-i achite suma de 18.600.000 lei, reprezentând valoarea ajutorului acordat fermierilor pentru achiziţionarea de animale de reproducţie, creştere şi îngrăşare, care nu i-a fost restituită conform dispoziţiilor legale în vigoare.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că are ca obiect principal de activitate, creşterea suinelor şi a altor animale, fiind şi proprietar de construcţii în acest scop şi, deci, având vocaţie la beneficiile programului de dezvoltare a agriculturii româneşti.
Precizează reclamanta, că a achiziţionat porci de reproducţie, creştere şi îngrăşare, precum şi juninci gestante, pentru care a întocmit formalităţile de obţinere a alocaţiei de 18.600.000.000 lei, că prima pârâtă i-a comunicat că a transmis documentaţia la forul tutelar, fără a preciza dacă este avizată şi că Ministerul Agriculturii nu i-a răspuns în termen legal.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 192 din 22 decembrie 2003, a admis acţiunea, a obligat pârâtele să răspundă motivat şi să înscrie reclamanta, pe lista pentru plata ajutorului de stat, cu daune cominatorii de 1.000.000 lei, de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la primirea răspunsului.
A fost obligată pârâta D.A.D.R. Brăila să avizeze documentaţia şi cererea reclamantei, pentru plata ajutorului de stat, iar Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului să dispună plata sumei de 18.600.000.000 lei, actualizată la 20.639.898.782 lei, Direcţiei pentru Agricultură Brăila şi 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, ambele pârâte, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului susţine în esenţă că atât ministerul, cât şi Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Brăila, au respectat procedura prevăzută de Ordinul nr. 141/2002, modificat şi completat prin Ordinul nr. 600/2002, că direcţia de resort din Ministerul Agriculturii a comunicat Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Brăila, faptul că SC C. SA Brăila nu poate beneficia de subvenţia respectivă, întrucât a depus cererea după data de 31 decembrie 2002.
Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Brăila, la 16 ianuarie 2003, a răspuns cererii reclamantei, în sensul că solicitarea acesteia nu poate fi avizată favorabil.
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Brăila (fostă Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară), în recursul său, arată că, în mod greşit instanţa a obligat-o în mod cumulativ, atât să „răspundă motivat reclamantei" şi s-o înscrie pe lista pentru plata ajutorului de stat, conform Ordinului nr. 600/2000, sub sancţiunea civilă a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei, să avizeze cererea reclamantei, cât şi să-i plătească suma de 20.639.898.782 lei.
De asemenea, că nu putea fi obligată la plata unor sume de bani, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite, pentru a putea efectua plăţi, ci are calitatea de ordonator secundar de credite.
Pentru a putea beneficia de alocaţia solicitată, reclamanta trebuia să depună facturile fiscale şi procesele-verbale de recepţie, la recurentă. Că acestea nu au fost prezentate nici măcar instanţei, expertul făcând trimitere la existenţa lor.
Cu privire la tardivitatea cererii depusă de reclamantă, la 8 ianuarie 2003, este neîntemeiat argumentul forţei majore, folosit de instanţă pentru a justifica înlăturarea apărării reclamantei.
Ambele recursuri sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa a obligat pârâtele în mod cumulativ, atât să „răspundă motivat" reclamantei şi să o înscrie pe lista pentru plata ajutorului de stat conform Ordinului nr. 600/2002, sub sancţiunea civilă a daunelor cominatorii de 1.000.000 lei, să avizeze cererea reclamantei, cât şi să plătească suma de 20.639.898.782 lei.
Aceste dispoziţii ale instanţei sunt contradictorii, întrucât, chiar dacă instanţa a considerat că reclamanta are dreptul la alocaţia solicitată, atâta timp, cât a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei rezultate din expertiză, este lipsită de sens şi finalitate, obligarea la emiterea unui răspuns motivat, la avizarea cererii şi sub sancţiunea unor daune cominatorii.
Cât priveşte obligarea primei pârâte la plata sumei de bani actualizate, alături de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, întrucât aceasta nu are calitatea de ordonator principal de credite, pentru a putea efectua plăţi, fiind numai ordonator secundar de credite, aceasta poate face plăţi numai în măsura şi potrivit destinaţiei speciale acordate de ordonatorul principal, care este ministerul.
Pentru a putea beneficia de alocaţia solicitată de reclamantă, aceasta trebuie să se încadreze în condiţiile impuse de Ordinul nr. 141/2002 şi Ordinul nr. 600/2002, aşa cum, de altfel, au invocat pârâtele în faţa instanţei de fond, apărare asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat. Reclamanta trebuia să depună la Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Brăila, în vederea aprobării cererii, toată documentaţia prevăzută de Ordinul nr. 141/2002 [Anexa 1 pct. 6 alin. (2)], adică în afară de cerere şi declaraţie pe proprie răspundere, şi factura primită de la furnizor, precum şi în termen de 3 zile de la data livrării, documentul care atesta plata (potrivit alin. penultim al pct. 6).
Întrucât recurentele-pârâte s-au apărat constant, în sensul că reclamanta nu a depus aceste acte (numai expertul făcând trimitere la acestea), se impune casarea cu trimitere a cauzei şi obligarea reclamantei, de a prezenta instanţei, copii de pe facturile fiscale şi procesele-verbale de recepţie.
Este necesară dovada şi cuantumul sumei achitate de reclamantă, întrucât, aşa cum prevede şi Anexa 1 pct. 6 alin. (5) din Ordinul nr. 141/2002, statul, prin Ministerul Agriculturii, Apelor şi Pădurilor, suportă diferenţa dintre valoarea din facturi şi alocaţia legală.
Instanţa de trimitere va verifica dacă cererea reclamantei a fost însoţită de toată documentaţia legală, care să permită stabilirea unei sume certe, depuse în termen legal.
Cu privire la invocarea de către reclamantă, a forţei majore privitoare la depunerea cererii la 8 ianuarie 2003, şi nu la 6 ianuarie 2003, cum era legal, urmează ca reclamanta să depună dovezi care să ateste evenimentul care a împiedicat-o să depună cererea până la 6 ianuarie 2003.
De asemenea, instanţa de trimitere va verifica (eventual printr-o nouă expertiză) situaţiile privind „Evoluţiile efectivelor de animale la data de 31 decembrie 2002, pentru a verifica apărarea recurentelor-pârâte privind întocmirea pro-cauza a Protocolului nr. 108 din 23 decembrie 2002, pentru a stabili dacă reclamanta a operat vreun transfer de proprietate asupra animalelor care fac obiectul cererii sale.
Pentru toate aceste considerente, şi văzând şi art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile pârâtelor, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Brăila şi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, împotriva sentinţei civile nr. 192 din 22 decembrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 992/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
