ICCJ. Decizia nr. 2807/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2807/2006
Dosar nr. 3978/1/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 5514 din 23 decembrie 2005, reclamantul P.I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 233 din 28 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 19/CA/2006 - P.I. din 30 ianuarie 2006, a admis acţiunea introdusă de reclamantul P.I.D., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare. A anulat hotărârea nr. 233 din 28 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 31 martie 1942 - 6 martie 1945, emiţând în acest sens o nouă hotărâre.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul fiind născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu, are acelaşi statut cu părinţii săi, suferind alături de ei, consecinţele refugiului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că, întrucât reclamantul s-a născut la un interval mai mare de 300 zile faţă de data la care a început refugiul părinţilor săi, acesta nu este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 31 martie 1942, în Buzău, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or în cauză, este necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde aceste drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, la care se face referire în motivarea recursului, nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei nr. 19/CA/2006 - P.I. din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2803/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2809/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
