ICCJ. Decizia nr. 2799/2006. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2799/2006
Dosar nr. 4147/2005
nr. 30770/1/2005
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 97/CA din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, reclamantul P.L. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC C.F. SA Iaşi, pentru ca în temeiul Legii contenciosului administrativ, să se dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr. 0245/1994, emis de Ministerul Transporturilor, pentru SC C.F. SA, în limita suprafeţei de 2728 mp, dacă această suprafaţă este inclusă în suprafaţa totală de 85.141,5 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul în suprafaţă de 2728 mp din str. Ş.V. din Suceava, a aparţinut autorilor săi, fiind intabulat în 1919 şi până în prezent în C.F. Suceava, la poziţia nr. 1005, fiind ocupat în mod samavolnic de societatea comercială pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 103/CA/2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii, a respins acţiunea în contencios administrativ, ca tardiv formulată şi a respins celelalte excepţii, ca nefondate, reţinând că reclamantul a avut cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 151/CA din 7 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Constanţa, certificat care a fost intabulat şi care este opozabil părţilor.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei soluţii a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 7988 din 2 noiembrie 2004, fiind admis recursul şi trimisă cauza, spre rejudecare, întrucât din verificarea actelor nu a rezultat intabularea actului în discuţie. S-a reţinut şi că instanţa nu a făcut toate demersurile, pentru a lămuri data la care a luat reclamantul cunoştinţă de existenţa actului contestat şi de la care se calculează termenul de decădere prevăzut de art. 5 alin. ultim al Legii nr. 29/1990.
Rejudecând în fond, după casare, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 341/CA din 20 octombrie 2005, a admis excepţia tardivităţii. A respins, ca tardiv formulată, acţiunea în contencios administrativ a reclamantului P.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi SC C.F. SA Iaşi.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că excepţia tardivităţii formulării acţiunii este întemeiată, întrucât terenul în litigiu este inclus în suprafaţa totală de 85.141,5 mp, pentru care s-a emis certificatul de atestare contestat şi că reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa certificatului şi de conţinutul acestuia, în legătură cu terenul în litigiu, cu ocazia efectuării expertizei în dosarul nr. 12/CA/1993, respectiv cel mai târziu, la data de 9 aprilie 1997.
Reclamantul a declarat recurs şi împotriva acestei sentinţe, susţinând că în speţă nu pot fi aplicate dispoziţiile Legii nr. 29/1990, art. 5, fiind încălcat în totalitate, că, întrucât dreptul de proprietate nu a fost intabulat, termenul respectiv nu putea să curgă; că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia de casare, a stabilit că termenul curge de la data intabulării.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 7988 din 2 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că instanţa de fond a soluţionat excepţia tardivităţii acţiunii, fără a administra suficiente probe pentru verificarea susţinerii, că acţiunea a fost introdusă peste termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. S-a mai reţinut că din actele dosarelor nu rezultă data intabulării şi data efectuării acestei operaţiuni.
Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 prevăd că termenul de prescripţie de 30 de zile, respectiv ca termen de decădere, 1 an de la data comunicării sau luării la cunoştinţă despre existenţa contenciosului administrativ nu prevăd că actul administrativ să fi fost intabulat, pentru a-i putea fi opozabil recurentului-reclamant.
Din actele dosarului nr. 12/CA/1993 al Curţii de Apel Constanţa, rezultă că reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M09 nr. 0245/1995, cu ocazia efectuării expertizei din această cauză, cel mai târziu la 9 aprilie 1997 - la data pronunţării sentinţei.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de fond a apreciat ca fiind tardivă, acţiunea reclamantului, înregistrată abia la 6 mai 2004.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 341/CA din 20 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2769/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2802/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
