ICCJ. Decizia nr. 2952/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 340 din 22 octombrie 2006, a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 1622/CA/2003, a fost admisă acțiunea reclamantei SC A.P.M. SRL - Zona Liberă Constanța Sud, formulată în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Finanțelor Publice a județului Constanța.
A fost anulată decizia nr. 329 din 6 octombrie a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal de control din data de 30 iunie 2003 al Direcției Finanțelor Publice Constanța, cu privire la T.V.A. neadmisă la rambursare, recunoscându-i-se reclamantei dreptul la deducerea T.V.A. aferentă achizițiilor în perioada octombrie 2001 - 31 mai 2002 și fiind obligați pârâții la rambursarea T.V.A. conform cererii reclamantei din 24 februarie 2003, precum și la plata de dobânzi calculate asupra T.V.A. de rambursat, până la data rambursării efective.
împotriva acestei sentinței a declarat recurs în termen, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatara sa (delegația nr. 426708 din 12 decembrie 2005), Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța.
în motivarea cererii, pentru justificarea formală a promovării acestui recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală arată că nu a fost parte în cauză la soluționarea în fond a cererii, unde, în mod greșit, a fost citat ca pârât Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind și motivul nulității sentinței invocat în recurs, pentru încălcarea principiului contradictorialității.
Subliniază recurenta, că acesta este și motivul pentru care ea, Agenția Națională de Administrare Fiscală, este cea care a dat mandatul pentru exercitarea recursului către Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, iar nu Ministerul Finanțelor Publice, ca parte greșit citată în proces.
Intimata-reclamantă, în raport cu persoana care a formulat cererea de recurs - prin mandatara Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, a invocat nulitatea recursului, într-o primă ipoteză, în care doar Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța au fost părți pârâte în proces, dar recursul nu îl formulează Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu, ci ca mandatar al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care nu a fost parte în proces, iar nu ca mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, care avea calitate de parte.
într-o a doua ipoteză, intimata a invocat inadmisibilitatea recursului care, declarat fiind de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care nu a fost parte în proces, nu poate fi primit.
Curtea, examinând cele două excepții invocate, a constatat că prima se fondează, constatând nul, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, din următoarele considerente de ordin juridic.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, este o instituție publică cu personalitate juridică.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. (3) din aceeași hotărâre, Agenția Națională de Administrare Fiscală este și ea un organ de specialitate al administrației publice centrale, o instituție publică cu personalitate juridică, funcționând în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.
în cauza de față, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a avut calitate procesuală pasivă, astfel încât recursul formulat în numele ei de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, pe baza unui mandat dat pentru exercitarea unei căi de atac, este nul, câtă vreme mandantul nu poate justifica o calitate procesuală în raport cu sentința atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2996/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2959/2006. contencios → |
|---|
