ICCJ. Decizia nr. 2965/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 695 din 22 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC F.D. SRL Craiova, formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, având ca obiect cererea de suspendare a executării deciziei nr. 224 din 19 noiembrie 2005, emisă de pârât, până la soluționarea pe fond a plângerii formulate împotriva deciziei menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia în discuție s-a reținut de către pârât, încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1996, de către mai multe societăți comerciale, printre care și reclamanta, motiv pentru care s-a dispus sancționarea reclamantei, cu amendă în sumă de 479.383,32 RON și încetarea pretinsei practici anticoncurențiale.
Prima instanță a considerat că soluția pe care a pronunțat-o, se impune, întrucât executarea unei sume bănești nu constituie în sine o pagubă iminentă, așa cum impun prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și nici nu a fost dovedită existența unor cazuri bine justificate, nefiind produse probe clare cu privire la situația financiară a societății, Curtea fiind în dificultate în aprecia exact care sunt obligațiile de plată ale reclamantei și care sunt creanțele pe care le are de încasat.
împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs, reclamanta SC F.D. SRL Craiova.
Criticând hotărârea pronunțată, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu s-a făcut dovada faptului că executarea deciziei emise de pârâtă nu ar produce consecințe majore asupra activității sale, conducând la falimentarea sa. Astfel, recurenta a precizat că însăși cifra sa de afaceri a fost eronat interpretată și stabilită de către instanță, care s-a limitat la noțiunea de profit, ignorând plățile și obligațiile curente ce îi incumbă față de furnizori, numărul ridicat de angajați evident afectați de o posibilă intrare în încetare de plăți a sa, ignorând și împrejurarea că activitatea sa este numai una de distribuție.
Recursul este fondat.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei-reclamante și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 3041C. proc. civ., a apreciat că sunt întemeiate și admisibile susținerile recurentei-reclamante, impunându-se, astfel, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării amenzii solicitată pentru următoarele considerațiuni.
înalta Curte a reținut, contrar celor stabilite de instanța de fond, că împrejurările susținute și dovedite în cauză, în legătură cu obligațiile financiare ale reclamantei-recurente, al cărei personal se ridică la un număr semnificativ, de 162 angajați, dovedite și cu contractele de vânzare-cumpărare depuse, nu pot să nu fie considerate ca elemente de fapt, concrete, ce conturează noțiunea pagubei iminente.
în acest sens, în interpretarea înaltei Curți, este dovedit în cauza de față că recurenta-reclamantă, desfășurând activitate de distribuție, se poate confrunta în mod real în ipoteza executării imediate a amenzii aplicate cu o serioasă și ireversibilă perturbare a activității, neputându-se reține că s-a invocat numai imposibilitatea executării unei sume bănești, ceea ce desigur că nu reprezintă în sine o pagubă iminentă.
Cazul bine justificat, în accepțiunea art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și în interpretarea în concret de către instanță a elementelor de fapt prezentate, îl reprezintă în cauză tocmai împrejurarea că executarea amenzii dispuse, ce ar presupune un efort financiar considerabil, ar afecta grav interesele nu numai ale recurentei, dar și pe cele ale salariaților și partenerilor săi contractuali.
în fine, fără a judeca în echitate, înalta Curte nu poate să nu rețină și împrejurarea, relevantă și în această cauză, invocată, de altfel, și de recurentă cu ocazia concluziilor orale prezentate în susținerea recursului, în sensul că până la data prezentei, o parte semnificativă din societățile distribuitoare, sancționate prin decizia nr. 224/2005, precum și societatea W. România, pretins a fi generat și inițiat înțelegea pe verticală constatată, au obținut hotărâri judecătorești de suspendare a executării amenzilor aplicate, în condițiile în care anvergura economică, cel puțin a societății W. România, și așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 224/2005, este în mod evident mult diferită.
în plus, astfel după cum în mod constant o evidențiază și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul la justiție trebuie să se realizeze în mod egal și echitabil pentru toate persoanele, iar actul de justiție trebuie să aibă gradul necesar de previzibilitate.
Pentru toate cele învederate, conform art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul de față și a fost modificată în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei-recurente, astfel cum a fost formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3578/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2975/2006. Contencios → |
|---|
