ICCJ. Decizia nr. 2996/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 16 februarie 1998, SC G.I. SRL Măcin a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Galați, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 434.592.420 ROL, reprezentând 29.598.057 ROL taxe vamale încasate pe nedrept, reactualizate la rata inflației.
în motivarea cererii, reclamanta a susținut că a importat de la SC P. Italia, o anumită cantitate de confecții, pe care urma să le comercializeze în magazinele proprii, confecții sportive realizate în România în cadrul unui proces de perfecționare activă a materiilor prime originare din comunitatea europeană.
Fiind produse de origine română, dovedite cu certificate EUR 1, reclamanta a susținut că în mod nelegal a fost obligată la plata taxelor vamale.
Prin sentința civilă nr. 18 din 10 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei 234.999.854 ROL, reprezentând c/val drepturilor de import plătite de aceasta, la valoarea actualizată. Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta la 5.000.000 ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 26/1993, privind tariful vamal al României, aprobat prin Legea nr. 102/1994, reclamanta beneficiază de scutirea de plată a taxelor vamale pentru importul produselor de origină română. în ce privește cuantumul sumei de restituit, s-a avut în vedere raportarea calculului reactualizat la indicele total de inflație de la sfârșitul anului, comparativ cu anul precedent.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Galați, în nume propriu, cât și în numele Autorității Naționale a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut că materiile prime din care s-a confecționat produsul importat, erau de origine străină și pentru care nu s-au plătit taxe vamale de import, situație de care nu a ținut cont instanța fondului, acordând scutire de taxe fără nici o bază legală; declarația vamală dată pe proprie răspundere de reclamantă nu a fost contestată la organele ierarhic superioare, biroului vamal; certificatele de origine acordate de autoritatea vamală română au fost eliberate pentru facilități vamale în Italia, și nu în România; acordarea despăgubirilor nu se justifică, atâta vreme cât drepturile vamale calculate doar de reclamantă cu ocazia importului s-au încasat legal.
Recursul nu este fondat.
SC G.I. SRL Măcin a exportat în Italia produse finite obținute în regim de perfecționare activă, peste termenul prevăzut în contractul încheiat cu partenerul extern, situație în care a fost nevoită să le reimporte și să le comercializeze pe piața internă.
în conformitate cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României, aprobat de Legea nr. 102/1994, bunurile de origine română sunt scutite de plata taxelor vamale.
Definind noțiunea de produse originare, Protocolul 4 dintre România și C.E.E. la art. 2 lit. b) prevede că sunt produse originare din România: "produsele obținute în România care încorporează materiale ce nu au fost obținute în întregime acolo, cu condiția ca aceste materiale să fi suferit prelucrări sau transformări în România".
Art. 16 din Anexa nr. II a O.G. nr. 26/1993 prevede, printre criteriile ce trebuie avute în vedere la definirea bunurilor, acela de a fi produse în întregime, iar pct. 8 consideră ca fiind originare din țara în care bunurile au fost supuse unor operațiuni de fabricație și prelucrare substanțială care le conferă caracteristici de încadrare în tariful vamal la o poziție diferită de aceea aparentă fiecărui material utilizat la obținerea bunului.
Or, în cauză reclamanta a dovedit că produsul finit obținut în regim de perfecționare activă este de origine română, calitate confirmată cu certificatele de circulație a mărfurilor EUR 1, eliberate de autoritățile vamale române în procedura prevăzută de art. 12 pct. 4 cap. II Protocol 4, astfel încât legal și temeinic s-a apreciat că reimportarea acestuia este scutită de plata taxelor vamale.
în ce privește cuantumul drepturilor vamale plătite de reclamantă și cuvenite acesteia de a-i fi restituite, instanța de fond a avut în vedere comunicarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 146 din 7 noiembrie 2005, conform căreia suma cuvenită este de 234.999.854 ROL.
în raport cu aceste considerente, a fost respins recursul declarat de Direcția Regională Vamală Galați, în nume propriu și în numele Agenției Naționale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 18/2006 a Curții de Apel București.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 2975/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2952/2006. Contencios → |
|---|
