ICCJ. Decizia nr. 3654/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3654/2006
Dosar nr. 10040/1/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ (urmare a declinării competenţei, de către Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 54 din 24 ianuarie 2006), reclamanta A.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a solicitat anularea deciziilor prin care comisia pârâtă a respins cererea de recunoaştere a respectivei calităţi, pentru reclamantă şi mama sa, L.F., în prezent decedată, conform comunicărilor nr. 572 şi nr. 573/2003 din 5 decembrie 2005.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, ale sale şi ale părinţilor săi, hotărârea nr. 1019 din 22 decembrie 1993, prin care Comisia pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990 i-a recunoscut mamei reclamantei, L.F., calitatea de strămutată pentru perioada septembrie 1952 - august 1955, adresa nr. 508471 din 1 septembrie 2003, emisă de Poliţia municipiului Botoşani, precum şi declaraţiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că în perioada cuprinsă între anii 1952 - 1954, mamei reclamantei şi celor trei copii le-a fost stabilit domiciliul obligatoriu în localitatea Botoşani.
Prin sentinţa civilă nr. 120 din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantei, a admis acţiunea şi, anulând deciziile emise de pârâtă, a obligat-o pe aceasta la emiterea unor noi decizii, prin care să-i recunoască reclamantei şi mamei sale decedate, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, întrucât OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, a statuat că dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea acestei calităţi se face doar cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente.
În acest sens, recurentul-pârât a arătat că potrivit art. 5 alin. (3) din OUG nr. 214/1999, aprobată prin Legea nr. 568/2001, aşa cum a fost modificată prin OG nr. 64/2002, pentru cererile care nu sunt însoţite de acte doveditoare, Comisia este obligată să solicite documente, date sau informaţii necesare soluţionării cererilor.
A mai arătat că art. 5 din OUG nr. 214/1999 prevede că la soluţionarea cererilor privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, Ministerul Justiţiei va încheia protocoale de colaborare cu Ministerul de Interne - Arhivele Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, S.R.I., C.N.S.A.S.
Totodată, recurentul-pârât a arătat că art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă prevede că datele, documentele şi informaţiile necesare soluţionării cererilor sunt solicitate de la instituţiile publice care la deţin.
Prin urmare, a arătat recurentul-pârât, cu toate că numai înscrisurile trimise şi certificate de către instituţiile cu care Comisia a încheiat protocoale de colaborare, constituie temeiul acordării calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, instanţa de fond a nesocotit prevederile legale aplicabile în speţă, în sensul că nu a dat relevanţă juridică unor acte eliberate de instituţii cu care Comisia a încheiat protocoale de colaborare şi care atestă strămutarea numai cu privire la tatăl reclamantei, înţelegând să dea forţă probantă absolută hotărârii prin care mamei reclamantei i-au fost acordate drepturile prevăzute de Decretul - lege nr. 118/1990 şi declaraţiilor de martori.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate de recurentul-pârât şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de înscrisurile aflate la dosar şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
OUG nr. 214/1999, aprobată prin Legea nr. 568/2001, cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, recunoştea calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Măsurile administrative abuzive sunt definite în art. 3 din OUG nr. 214/1999, între acestea figurând şi strămutarea într-o altă localitate [art. 3 lit. d)].
Reţinând că intimata-reclamantă şi mama acesteia, în prezent decedată, se încadrează în prevederile legale menţionate mai sus, instanţa de fond a interpretat corect proba cu înscrisuri, administrată în cauză, iar recunoaşterea valorii probatorii a hotărârii nr. 1019 DIN 22 decembrie 1993 a Comisiei pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990 - judeţul Bihor, precum şi a adresei nr. 508471 din 4 septembrie 2003, eliberate de Poliţia municipiului Botoşani, nu încalcă prevederile art. 5 din OUG nr. 214/1999.
Aşa cum rezultă chiar din conţinutul art. 5 alin. (4) al OUG nr. 214/1999, scopul încheierii unor protocoale de colaborare între Ministerul Justiţiei şi instituţiile enumerate în textul menţionat constă în crearea unui mecanism care să asigure soluţionarea cu celeritate a cererilor de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă care nu sunt însoţite de acte doveditoare şi primirea cu titlu gratuit a documentelor, datelor şi informaţiilor solicitate.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului-pârât, această prevedere legală nu poate fi interpretată în sensul restrângerii mijloacelor de probă la care poate recurge persoana care formulează cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă sau în sensul stabilirii unei ierarhii a forţei probante a documentelor, datelor sau informaţiilor necesare soluţionării cererii.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât, în sensul că informaţiile furnizate de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de Direcţia Instanţelor Militare se referă numai la strămutarea şi fixarea unui domiciliu obligatoriu pentru tatăl intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că aceste probe nu înlătură, ci, dimpotrivă se corelează cu înscrisurile reţinute de instanţa de fond, care conduc la concluzia că soţia şi fiica acestuia au avut acelaşi statut.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt şi de drept şi constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă împotriva sentinţei civile nr. 120 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3655/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
