ICCJ. Decizia nr. 3655/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3655/2006
Dosar nr. 10499/1/2006
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 ianuarie 2006, reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr. 4419 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de stare civilă, adeverinţa nr. 61898 din 4 mai 2006, eliberată de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor - Stare Civilă din cadrul Primăriei Târgu Mureş, precum şi declaraţiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, părinţii reclamantei s-au refugiat, în septembrie 1940, din localitatea Homorod, judeţul Braşov, unde îşi aveau domiciliul, în localitatea Odorheiul Secuiesc şi, ulterior, în tabăra de refugiaţi din Târgu Mureş, unde, la data de 25 decembrie 1940, s-a născut reclamanta.
Prin sentinţa civilă nr. 131/F din 29 mai 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând ca dovedite susţinerile reclamantei, a admis acţiunea acesteia şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 25 decembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2005.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Braşov, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că este netemeinică şi nelegală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă persecuţia etnică.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu toate criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, din declaraţiile autentificate ale martorilor F.O. şi R.M., acesta din urmă audiat şi în mod nemijlocit de instanţa de fond, rezultă că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, părinţii reclamantei s-au refugiat, în septembrie 1940, din localitatea Homorod, judeţul Braşov, unde îşi aveau domiciliul, în localitatea Odorheiul Secuiesc şi, ulterior, în tabăra de refugiaţi din Târgu Mureş, unde, la data de 25 decembrie 1940, s-a născut reclamanta.
De asemenea, faptul că părinţii intimatei-reclamante se aflau în refugiu la data naşterii acesteia, este confirmat şi de adeverinţa nr. 61898 din 4 mai 2006, eliberată de Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor - Stare Civilă din cadrul Primăriei Târgu Mureş.
Dovada refugiului părinţilor reclamantei, precum şi a faptului că acesta a fost consecinţa unor persecuţii etnice, s-a făcut, deci, potrivit legii.
Cum reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada solicitată.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 131/F din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3657/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
