ICCJ. Decizia nr. 392/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 392/2006
Dosar nr. 2653/2005
nr. 10994/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 31 august 2004, reclamantul O.C. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pentru ca, în contradictoriu cu acesta, să se constate şi să se dispună reconstituirea perioadei de timp lucrată în cadrul ministerului, la Departamentul Industriei Alimentare - Centrala Industrializării Cărnii, la Staţia Maşini Analitice de Calcul, între 27 februarie 1973 - 1 octombrie 1973. Totodată, a solicitat plata de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, a sumei de 100 milioane lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi a sumei de 50 milioane lei cu titlu de despăgubiri morale.
În motivarea acţiunii se arată de către reclamant că ultima firmă la care a lucrat, SC R.T. SRL Bucureşti, a distrus arhiva, fiind nevoit să-şi reconstituie carnetul de muncă.
În acest demers s-a adresat Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu o cerere prin care solicita eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă perioada lucrată la Centrala Industrializării Cărnii Bucureşti din Departamentul Industriei Alimentare.
Direcţia Salarizare Resurse Umane din minister i-a comunicat că în arhivă nu există documente care să aparţină Centralei de Industrializare a Cărnii Bucureşti.
Apreciind nesatisfăcător răspunsul, reclamantul a introdus acţiune în justiţie, dar instanţa a respins acţiunea, faţă de datele comunicate de minister, prin întâmpinare.
În acelaşi scop s-a adresat şi Arhivelor Naţionale, SC C. SA, SC P. Bucureşti şi SC C. Giurgiu, dar toate societăţile menţionate au comunicat că nu deţin arhiva Centralei Industriei Cărnii Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4413 din 18 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând că solicitarea reclamantului de a i se elibera o adeverinţă se circumscrie acţiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată).
Prin încheierea din 16 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei şi înaintarea către secţia a VIII-a a Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere natura juridică a cauzei stabilită prin sentinţa civilă nr. 4413 din 18 octombrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 746 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia puterii lucrului judecat, precum şi excepţia calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ambele invocate de pârât.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul O.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Salarizare, Resurse Umane, Învăţământ.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia de lucru judecat, ridicată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, instanţa de fond a apreciat că există identitate de părţi, de obiect, dar nu şi de cauză, astfel că nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ.
Cauza în legătură cu care s-a ridicat excepţia, soluţionată de Tribunalul Bucureşti, s-a întemeiat pe dispoziţiile Decretului nr. 92/1976, privind carnetul de muncă, spre deosebire de acţiunea de faţă, întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu se poate susţine că acest minister nu ar avea calitate procesuală pasivă în sensul legii contenciosului administrativ şi în raport cu obiectul acţiunii. Astfel, s-a reţinut că în temeiul Legii nr. 15/1990, Centrala de Industrializare a Cărnii, aflată anterior în subordinea directă a ministerului menţionat, s-a transformat în SC C. SA, în legătură cu care reclamantul s-a adresat instanţei de judecată.
Cu privire la acţiunea formulată de reclamantul O.C., instanţa a constatat că nu s-au identificat elemente care să ateste calitatea de salariat a acestuia la Centrala de Industrializare a Cărnii, în perioada 27 februarie 1973 - 1 octombrie 1973, neexistând temeiuri pentru obligarea pârâtului la eliberarea adeverinţei solicitate. Respingerea acţiunii reclamantului a antrenat şi respingerea cererilor accesorii, referitoare la daunele morale şi materiale, formulate de acesta.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs, reclamantul O.C.
În recurs, recurentul invocă faptul că, urmare a demersurilor pe care le-a întreprins, i s-a eliberat de către SC C. SA, adeverinţa nr. 756 din 26 iulie 2005, din care rezultă că această societate comercială nu deţine arhiva Centralei de Industrializare a Cărnii din cadrul Departamentului Industriei Alimentare al M.A.I.A.A., ceea ce ar demonstra temeinicia acţiunii în justiţie pe care a promovat-o.
Recursul este nefondat.
Analiza atât a dosarului de fond, cât şi a celui de recurs, evidenţiază faptul că reclamantul nu a produs nici un fel de probe în susţinerea acţiunii sale. Faptul că la dosarul cauzei există mai multe comunicări din partea unor societăţi comerciale sau a unor autorităţi administrative, care precizează că nu deţin evidenţe din care să rezulte că reclamantul a fost salariatul fostei Centrale de Industrializare a Cărnii, poate reprezenta o justificare a faptului că acesta a fost nevoit să promoveze acţiunea în justiţie, dar nu constituie dovada temeiniciei acesteia.
Rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect inexistenţa dovezilor în susţinerea acţiunii promovate de reclamant şi a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.C. împotriva sentinţei civile nr. 746 din 20 aprilie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 394/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
