ICCJ. Decizia nr. 388/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.388/2006
Dosar nr. 2394/2005
nr. 9959/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
- anularea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, al Secretarului de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin care s-a dispus reîncadrarea în funcţia publică de inspector clasa I, gradul profesional asistent treapta I, conform OUG nr. 92/2004;
- obligarea pârâtei să emită un ordin, prin care să decidă că salarizarea reclamantului să se efectueze potrivit funcţiei publice şi gradului profesional, astfel cum a fost stabilit potrivit Legii nr. 161/2003, de inspector principal;
- obligarea pârâtei să repună pe reclamant în situaţia iniţială, anterioară emiterii actului administrativ atacat, prin operarea în statele de funcţii şi de personal, în cartea de muncă, precum şi restituirea diferenţei dintre salariul cuvenit potrivit funcţiei şi gradului profesional stabilite în temeiul Legii nr. 161/2003 şi cel acordat potrivit gradului profesional, ca urmare a aplicării eronate a OUG nr. 92/2004.
În cuprinsul acţiunii, reclamantul a invocat următoarele motive de nelegalitate:
- Ordinul nr. 69/2005, al Autorităţii Naţionale a Vămilor retroactivează, aplicându-se începând cu 1 ianuarie 2005, fiind emis cu nerespectarea termenului prevăzut de OUG nr. 92/2004;
- prin ordinul menţionat au fost aplicate nelegal şi incorect dispoziţiile OUG nr. 92/2004, care nu ar fi trebuit să-şi găsească aplicabilitatea în cazul instituţiilor care au efectuat reîncadrarea funcţionarilor publici conform Legii nr. 161/2003, cum este şi cazul Autorităţii Naţionale a Vămilor;
- încălcarea de către Autoritatea Naţională a Vămilor, a dispoziţiilor art. 36 din OUG nr. 92/2004, deoarece reclamantul a avut raporturile de serviciu suspendate de drept, fiind în concediu şi reluându-şi activitatea după 1 ianuarie 2005, situaţie în care ar fi trebuit să beneficieze de salariul corespunzător funcţiei publice de inspector principal, în care a fost numit anterior, în baza Legii nr. 161/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 942 din 19 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului P.D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin OUG nr. 92/2004 s-au reglementat drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, iar conform art. 31, prevederile ordonanţei de urgenţă se aplică şi personalului vamal care are calitate de funcţionar public, deci şi reclamantului.
Instanţa de fond a constatat că OUG nr. 92/2004 a reglementat nu numai drepturile salariale, ci şi alte drepturi, începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar prin emiterea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005 s-au pus în aplicare dispoziţiile art. 6 - 8 din ordonanţa menţionată, privind reîncadrarea funcţionarilor publici.
Sub acest aspect, instanţa nu a reţinut motivul de nelegalitate invocat de reclamant, privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 6 din OUG nr. 92/2004, aceste dispoziţii nefiind aplicabile reclamantului. Instanţa a mai reţinut că dispoziţiile legale menţionate sunt aplicabile tuturor funcţionarilor publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004, fiind irelevant faptul că reclamantul a fost reîncadrat conform Legii nr. 161/2003 şi în baza unei sentinţe civile.
Motivul de nelegalitate privind retroactivitatea Ordinului nr. 69 din 26 ianuarie 2005, nu a fost reţinut, deoarece, ordinul s-a aplicat conform OUG nr. 92/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar emiterea ordinului, prin care s-au aplicat dispoziţiile art. 6-8, s-a făcut în condiţiile art. 43 din OUG nr. 92/2004, după obţinerea, la 21 ianuarie 2005, de către Autoritatea Naţională a Vămilor, a avizului obligatoriu al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Nici motivul de nelegalitate invocat privind aplicarea art. 36 din OUG nr. 92/2004, nu a fost reţinut.
Dispoziţiile art. 36 din OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 sunt în sensul că „funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care îşi reiau activitatea după data de 1 ianuarie 2005, vor beneficia de salarii de bază stabilite potrivit ordonanţei de urgenţă, pentru funcţia publică în care au fost reîncadraţi în condiţiile art. 6-8".
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs, reclamantul D.P. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Motivele invocate de recurenţi au fost următoarele:
În recursul reclamantului D.P. se apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69/2005 a fost emis după data intrării în vigoare a OUG nr. 92/2004.
Recurentul critică faptul că instanţa de fond a reţinut ca fiind corectă reîncadrarea efectuată de Autoritatea Naţională a Vămilor, în temeiul art. 6 din OUG nr. 92/2004, deoarece, în opinia recurentului, această reîncadrare nu trebuia făcută, întrucât fusese realizată la data de 15 iulie 2003, în temeiul Legii nr. 161/2003. Consideră că reîncadrarea pe alte funcţii în temeiul OUG nr. 92/2004 trebuia efectuată doar de acele instituţii sau autorităţi publice care nu au aplicat Legea nr. 161/2003, precum şi că prin reîncadrare a fost trecut pe o funcţie inferioară, ceea ce nu se poate face decât în urma aplicării unei sancţiuni.
Totodată, recurentul D.P. mai critică faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii (art. 30 pct. 10 C. proc. civ.), în sensul că răspunsul dat de Autoritatea Naţională a Vămilor, la contestaţia formulată de recurent, nu a avut avizul reprezentantului funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti
Se consideră că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, recurentul consideră că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004 îi sunt aplicabile şi reclamantului.
Mai apreciază recurentul că dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 92/2004, prin conţinut şi interpretare, vizează grila de salarizare şi alte drepturi de aceeaşi natură ale funcţionarilor publici, dar nu şi funcţia publică deţinută de aceştia. Consideră că reîncadrarea funcţionarilor publici a constat în trecerea de la un sistem de funcţii, la altul, în mod unitar, pentru toţi funcţionarii publici şi s-a efectuat în temeiul Legii nr. 161/2003.
Recurentul susţine că OUG nr. 92/2004 nu conţine criteriile de evaluare şi sistemul de punctaj în baza cărora să se poată proceda la reîncadrarea funcţionarilor publici, aşa cum s-a întâmplat cu Legea nr. 161/2003.
În fine, recurentul susţine că art. 45 lit. c) din OUG nr. 92/2004, prin care sunt abrogate orice dispoziţii contrare, nu vizează decât reglementările de natură salarială, având în vedere sfera de reglementare a ordonanţei, nu şi raporturile juridice privind reîncadrarea funcţionarilor publici, care s-a făcut în temeiul Legii nr. 161/2003.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Art. 6 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004 se reîncadrează în grade profesionale şi beneficiază de salariile prevăzute de OUG nr. 92/2004. Textul art. 6 menţionează, pentru fiecare categorie, clasă şi grad profesional stipulate de OUG nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare prevăzute de noua ordonanţă de urgenţă. Se observă că OUG nr. 92/2004 reglementează atât reîncadrarea funcţionarilor publici respectivi, cât şi salarizarea acestora în raport cu reîncadrarea efectuată.
OUG nr. 92/2004 se aplică tuturor funcţionarilor publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, astfel că nu se poate aprecia că în cazul intimatului-reclamant D.P., aplicarea actului normativ menţionat reprezintă o retrogradare în funcţie.
Reaşezarea funcţiilor şi în mod corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor funcţionarilor publici, potrivit aceloraşi dispoziţii legale.
Câtă vreme criteriul de referinţă al OUG nr. 92/2004 pentru reaşezarea funcţiilor l-a reprezentat încadrarea potrivit OUG nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularităţile în care s-a făcut încadrarea unui funcţionar public sub reglementarea precedentă, nu are relevanţă, noul act normativ necuprinzând vreo nuanţare în acest sens. Astfel, toţi funcţionarii publici care au avut o anumită categorie, clasă şi grad profesional, potrivit OUG nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă categorie, clasă şi grad profesional, fără vreo altă condiţionare.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că prin emiterea ordinului atacat după data de 1 ianuarie 2005, în condiţiile menţionate, nu s-a încălcat principiul neretroactivităţii.
Referitor la motivul invocat de recurentul-reclamant D.P., privind soluţionarea contestaţiei sale, de către intimata-pârâtă Autoritatea Naţională a Vămilor, fără avizul reprezentantului funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei Regionale Vamale, urmează ca acesta să fie înlăturat, atât în dosarul de fond, cât şi în cel de recurs nemenţionându-se numărul şi data acestui document şi nici nu a fost anexat, pentru a se putea proceda la verificarea sa.
Se constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, urmând ca recursurile declarate în cauză să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.P. şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 942 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 391/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
