ICCJ. Decizia nr. 387/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.387/2006
Dosar nr. 2392/2005
nr. 9951/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69 din 26 ianuarie 2005, de reîncadrare în funcţia publică şi, pe cale de consecinţă, menţinerea primului act administrativ emis de pârâtă, respectiv a Ordinului nr. 1405 din 4 noiembrie 2004.
Reclamantul a arătat că apreciază că Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 69 din 26 ianuarie 2005 este nelegal, întrucât încalcă prevederile art. 43 din OUG nr. 92/2004, potrivit cărora reîncadrarea trebuia efectuată în 30 de zile de la publicarea ordonanţei, iar aceasta a fost publicată la data de 23 noiembrie 2004, condiţii în care obţinerea avizului de la Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi reîncadrarea funcţionarilor publici trebuiau efectuate până la 23 decembrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1115 din 8 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului B.C., a anulat actul administrativ emis de pârâtă - Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, în ceea ce-l priveşte pe reclamant şi a menţinut actul administrativ individual emis anterior de Autoritatea Naţională a Vămilor - Ordinul nr. 1405 din 4 noiembrie 2005.
Pentru a pronunţa o asemenea hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
- în temeiul Legii nr. 161/2003, până la 15 iulie 2003 trebuia realizată reîncadrarea funcţionarilor publici vamali pe noile funcţii publice stabilite prin acest act normativ, considerent pentru care s-a emis Ordinul nr. 218/2003, prin care au fost aprobate Instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, iar prin Ordinul nr. 1405 din 4 decembrie 2004, au fost revocate deciziile Autorităţii Naţionale a Vămilor, emise ulterior datei de 15 iulie 2003 şi s-a revenit la Decizia iniţială emisă;
- OUG nr. 92/2004 reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005 şi faţă de faptul că potrivit Legii nr. 161/2003, funcţionarii publici au fost reîncadraţi în condiţiile şi cu respectarea criteriilor prevăzute pentru reîncadrare, în aplicarea OUG nr. 92/2004, trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispoziţiilor ordonanţei, nu şi o altă reîncadrare a funcţionarilor publici, cum s-a făcut prin actul administrativ contestat, considerent pentru care actul este considerat nelegal, întrucât prin acesta s-a dispus reîncadrarea, în cazul reclamantului, într-o funcţie inferioară celei avute la reîncadrarea efectuată în condiţiile Legii nr. 161/2003;
- în ceea ce priveşte funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care şi-au reluat activitatea după 1 ianuarie 2005 (în speţă, pe perioada anterioară fiind în concediu medical), potrivit art. 36 din OUG nr. 92/2004, aceştia trebuiau să beneficieze de salariile de bază stabilite potrivit ordonanţei, pentru funcţia publică în care au fost reîncadraţi, în condiţiile art. 6-8 din ordonanţă, care fac trimitere la OUG nr. 82/2004, iar reîncadrarea în funcţia publică realizată iniţial, în condiţiile, criteriile şi termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003 şi normele de aplicare, trebuia respectată.
Instanţa de fond a concluzionat că susţinerile reclamantului sunt întemeiate, prin actul administrativ contestat dispunându-se reîncadrarea acestuia pe o funcţie inferioară celei stabilire la reîncadrarea în baza Legii nr. 161/2003.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că, în sentinţa recurată se reţine în mod eronat, că în aplicarea OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispoziţiilor ordonanţei, nu şi o altă reîncadrare a funcţionarilor publici, cum s-a făcut prin actul administrativ contestat.
Totodată, recurenta învederează că OUG nr. 92/2004, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, este valabilă pentru toţi funcţionarii publici, iar pentru aplicarea acestui act normativ a fost emis Ordinul nr. 69/2005.
În continuare, în cuprinsul recursului declarat, se arată că reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici s-a realizat în conformitate cu prevederile OUG nr. 92/2004, după obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Cum acordarea avizului s-a făcut după data de 1 ianuarie 2005, când trebuiau aplicate dispoziţiile OUG nr. 92/2004, Ordinul nr. 69/2005 a fost emis abia la 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă menţionată.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 36 din OUG nr. 92/2004, recurenta susţine că şi în cazul funcţionarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate în condiţiile legii, se aplică prevederile art. 6 - 8 din ordonanţa de urgentă menţionată.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Art. 6 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit OUG nr. 82/2004 se reîncadrează în grade profesionale şi beneficiază de salariile prevăzute de OUG nr. 92/2004. Textul art. 6 menţionează, pentru fiecare categorie, clasă şi grad profesional prevăzute de O.U.G nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare prevăzute de noua ordonanţă de urgenţă. Se observă că OUG nr. 92/2004 reglementează atât încadrarea funcţionarilor publici respectivi, cât şi salarizarea acestora, în raport cu reîncadrarea efectuată.
OUG nr. 92/2004 se aplică tuturor funcţionarilor publici salarizaţi conform OUG nr. 82/2004, astfel că nu se poate aprecia că în cazul intimatului-reclamant B.C., aplicarea actului normativ menţionat reprezintă o retrogradare în funcţie. Reaşezarea funcţiilor şi în mod corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor funcţionarilor publici, potrivit aceloraşi dispoziţii legale.
Câtă vreme criteriul de referinţă al OUG nr. 92/2004 pentru reaşezarea funcţiilor l-a reprezentat încadrarea potrivit OUG nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularităţile în care s-a făcut încadrarea unui funcţionar public sub reglementarea precedentă, nu are relevanţă, noul act normativ necuprinzând vreo nuanţare în acest sens. Astfel, toţi funcţionarii publici care au avut o anumită categorie, clasă şi grad profesional potrivit OUG nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă categorie, clasă şi grad profesional, fără vreo altă condiţionare.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat, se va casa sentinţa atacată, iar pe fond se va respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1115 din 8 iunie2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul B.C., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 385/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 388/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
