ICCJ. Decizia nr. 4125/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1 din 9 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca prematur formulată, acțiunea reclamantei SC F. SA Bacău, prin care, în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S., Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și A.D.S., aceasta a solicitat anularea actului administrativ intitulat decizia nr. 237/2004, emisă de prima pârâtă și recunoașterea calității sale de proprietar a întregului pachet de acțiuni la SC F. SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut ca fiind întemeiată excepția invocată de pârâta A.V.A.S. București, privind prematuritatea acțiunii. Astfel, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii și aplicabilă în cauză în baza art. 27 din Legea nr. 554/2004, această procedură fiind obligatorie, indiferent dacă actul administrativ a intrat sau nu în circuitul civil.
în termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC F. SA Bacău.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 8, precum și dispozițiile art. 3041C. proc. civ., recurenta a arătat că, pe de-o parte, sentința a fost pronunțată de un judecător necompetent care s-a mai pronunțat o dată asupra cauzei, stabilind că aceasta are o natură comercială și nu administrativă, iar pe de altă parte, că prin această soluție s-a schimbat obiectul acțiunii, căci cererea de "recunoaștere a calității de proprietar a pachetului de acțiuni" nu se regăsește în acțiunea sa.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs nu se circumscrie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., referitor la "încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)", soluția nefiind pronunțată de o instanță (judecător) necompetentă (necompetent).
Conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău a fost soluționat de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, care, prin decizia nr. 1491 din 3 martie 2005, a stabilit că aparține Curții de Apel Bacău, ca instanță de contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC F. SA Bacău.
Așadar, sentința ce face obiectul recursului de față, a fost pronunțată de o instanță competentă.
împrejurarea că în urma aplicării regulii repartizării aleatorii a cauzelor, dosarul a fost repartizat (după tranșarea conflictului negativ de competență) aceluiași judecător care s-a pronunțat inițial asupra excepției necompetenței materiale a curții de apel, invocată de pârâta A.V.A.S., este nerelevantă, atâta vreme cât pricina nu a fost soluționată în fond, ci pe excepție. De altfel, acesta a fost și motivul respingerii cererii de recuzare formulată de reclamantă.
Nu este întemeiată nici cea de-a doua critică formulată de recurentă, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece din actele dosarului rezultă în mod evident că obiectul acțiunii a vizat anularea deciziei nr. 237/2004 a A.V.A.B. și recunoașterea calității de proprietar a întregului pachet de acțiuni la SC F. SA Bacău.
Examinând cauza în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a reținut că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.
Soluția de respingere a actului a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
în raport cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 554/2004 (noua lege a contenciosului administrativ) s-a reținut aplicabilitatea în speță a cerințelor impuse prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv la 30 iulie 2004, mai exact a obligativității realizării procedurii prealabile față de autoritatea administrativă emitentă a actului contestat, înainte de a se formula acțiunea în justiție.
îndeplinirea procedurii prealabile, numită în doctrina de specialitate și "recurs administrativ" sau "recurs grațios", reprezintă o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, iar înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant că sancțiunea neexercitării acestui recurs administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Cum în speță nu există nici o dovadă că recurenta-reclamantă s-a adresat, anterior promovării acțiunii, autorității emitente a deciziei nr. 237/2004, singura soluție corectă și legală este aceea a respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4126/2006. Contencios | Excepţie de nelegalitate a art. 37 din Normele metodologice... → |
|---|
