ICCJ. Decizia nr. 4191/2006. Contencios

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 333/COM din 20 martie 2006, reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 68 din 3 martie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 101 din 26 aprilie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava.

în motivarea soluției s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că evacuarea sa și a familiei sale din localitatea Pașcani, în localitatea Simeria, s-a făcut din cauza persecuțiilor etnice, respectiv din adeverința emisă de Regionala de Căi Ferate Iași nu rezultă că evacuarea tatălui reclamantei de la Atelierul Pașcani, unde era salariat, la Atelierul Simeria, la data de 23 martie 1944, a avut loc din motive etnice.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta P.A., criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că motivul strămutării trebuie analizat prin raportare la momentul istoric în care s-a produs strămutarea, iar nu la o situație de relativă normalitate, întrucât era iminentă ocuparea teritoriului de către armata sovietică, iar refuzul tatălui său de a se refugia cu serviciul la Atelierul din Simeria ar fi condus la lipsirea familiei de sursa de venit care era salariul tatălui.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost adoptată, cu modificări și completări prin Legea nr. 189/ 2000: "beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, după cum urmează; lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

Din acest text rezultă că numai persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată din cauza persecuțiilor din motive etnice, este beneficiar al prevederilor acestui act normativ.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi suferit persecuții din motive etnice. Din probele administrate în cauză, inclusiv din acțiunea reclamantei, ca și din motivele de recurs, se reține că evacuarea reclamantei, împreună cu familia sa, s-a datorat unui ordin de serviciu al R.C.F. Iași, unde tatăl reclamantei era angajat, urmare căruia, tatăl reclamantei a fost mutat cu serviciul de la Atelierul C.F.R. Pașcani, la Atelierul din Simeria, de unde întreaga familie a revenit în mai 1945, în localitatea Ițcani, județul Iași, neexercitându-se, deci, asupra reclamantei (și familiei sale), persecuții din motive etnice.

Se reține că refugierea dintr-o localitate aflată sub administrație românească, într-o altă localitate aflată sub aceeași administrație, nu s-a datorat persecuției din motive etnice, ci a fost o măsură de protejare a cetățenilor români de pericolele existente în zona de conflict armat.

Martorul B.M. declară că reclamanta P.A., s-a refugiat cu familia din cauza stării de război și a ordinelor de evacuare generală, în localitatea Simeria, județul Hunedoara.

Este de necontestat că persoanele care s-au refugiat din localitățile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.

Ca atare, recursul este nefondat și a fost respins.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4191/2006. Contencios