ICCJ. Decizia nr. 448/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 448/2006
Dosar nr. 3411/2005
nr. 14024/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 aprilie 2004, reclamanta S.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă şi menţinerea hotărârii nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, prin care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 15 noiembrie 1944.
În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea nr. 12853 din 22 martie 2004, pârâta şi-a anulat hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, din cauză că, prin hotărârea nr. 8752 din 19 martie 2003, i-a fost stabilită calitatea de strămutată, potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru intervalul 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 614 din 6 mai 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada 15 septembrie 1944 - 15 noiembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2003, cu motivarea că reclamanta a dovedit, prin probele administrate, o durată mai îndelungată a refugiului, decât cea care i-a fost recunoscută, ca atare, prin hotărârea nr. 8782/2003, ce reprezintă un drept câştigat.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe, de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2192 din 4 aprilie 2005, hotărârea recurată fiind casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea suplimentării probatoriului pentru stabilirea cu exactitate a perioadei de refugiu, sub acest aspect existând contradicţie între intervalul reţinut în considerentele sentinţei şi cel menţionat în dispozitiv.
Judecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 558 din 26 septembrie 2005, a respins excepţia tardivităţii acţiunii formulate de pârâtă, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 noiembrie 1940 - 1 noiembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că excepţia tardivităţii acţiunii nu poate fi reţinută, faţă de împrejurarea că nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii atacate, nr. 12853 din 22 martie 2004.
Pe fond, s-a reţinut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta S.F., împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna septembrie 1944, urmare a persecuţiilor etnice, reîntoarcerea având loc în luna noiembrie 1944, ceea ce confirmă ipoteza normei legale instituite prin art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul respingerii acţiunii, în principal, ca tardiv formulată şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că, faţă de Borderoul nr. 47, care atestă comunicarea hotărârii nr. 12583/2004, la data de 26 martie 2004, introducerea contestaţiei în luna iulie 2005 s-a făcut cu depăşirea termenului legal.
Pe fond, recurenta a arătat, în esenţă, că în mod corect şi legal, prin hotărârea nr. 12853 din 22 martie 2004, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 233/2002, s-a anulat hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, care-i atesta intimatei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 15 noiembrie 1944, pe motiv că nu s-a observat că, anterior, se emisese tot pe seama intimatei, hotărârea nr. 8782 din 19 martie 2003, prin care s-a admis cererea acesteia şi i s-a recunoscut calitatea de persoană refugiată, din motive etnice, pentru perioada 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945.
Că această primă hotărâre nu a fost contestată de către intimată şi se încearcă obţinerea beneficiilor legii, prin relatarea unei situaţii contrare realităţii.
Recursul se va admite, în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
La data de 10 februarie 2003, prin cererea nr. 53340, intimata-reclamantă a solicitat stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, iar prin hotărârea nr. 8782 din 19 martie 2003, recurenta-pârâtă i-a admis cererea şi i-a recunoscut calitatea de persoană refugiată din motive etnice, pentru perioada 20 octombrie 1943 - 15 februarie 1945.
Ulterior emiterii hotărârii, la data de 15 octombrie 2003, intimata-reclamantă a formulat o nouă cerere la comisie, solicitând recunoaşterea drepturilor compensatorii pentru perioada 1940 - 1944.
Neavând cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, comisia a emis hotărârea nr. 12853 din 25 noiembrie 2003, de admitere a cererii, dar, în momentul în care această a doua hotărâre a ajuns la serviciul de stabilire a pensiei, s-a constatat că intimata beneficiase de o hotărâre de admitere anterioară.
Prin urmare, recurenta a hotărât anularea celei de a doua hotărâri şi menţinerea primei.
În mod eronat, instanţa de fond după casare a dispus anularea acestui din urmă act, respectiv a hotărârii nr. 12853 din 22 martie 2004.
Aceasta, pe de o parte, pentru că la emiterea hotărârii menţionate, recurenta-pârâtă a respectat, într-adevăr, dispoziţiile art. 10 şi urm. din Legea nr. 243/2002, pentru aprobarea OG nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Pe de altă parte, intimata-reclamantă nu a contestat prima hotărâre, nr. 8782 din 19 martie 2003, care, în raport cu certificatul nr. C/3758 din 25 septembrie 2003, emis de Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale, a stabilit corect perioada persecuţiilor etnice.
În concluzie, faţă de cele expuse, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţa atacată şi în fond, va fi respinsă acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 558 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta S.F.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 451/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
