ICCJ. Decizia nr. 4541/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4541/2006
Dosar nr. 11701/1/2006
Şedinţa publică din 13 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 29 iunie 2005, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16243 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 610 din 5 octombrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 noiembrie 2004.
În urma recursului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa menţionată mai sus şi a trimis cauza, spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriilor.
Judecând pricina în fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 271 din 19 iunie 2006, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru aceeaşi perioadă menţionată, cu ocazia primei judecări a fondului şi începând cu aceeaşi dată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza declaraţiilor autentificate ale martorilor B.E. şi S.R., declaraţii menţinute şi cu ocazia audierii lor în fond după casare, că reclamanta şi familia sa s-au refugiat în cursul lunii septembrie 1940, din localitatea Vlaha, în oraşul Cluj, iar reîntoarcerea din refugiu s-a produs în cursul anului 1945.
Instanţa a mai reţinut că dispoziţiile Legii nr. 189/2000 se referă, astfel cum rezultă din redactarea lor, la toţi cetăţenii români, indiferent de etnie, aflaţi pe teritoriul Statului Român, cedat sau păstrat, care au suferit persecuţii de natură etnică ce i-au determinat să părăsească localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu motivarea că localitatea de domiciliu a intimatei-reclamante se află în teritoriile administrate de autorităţile române, fapt ce exclude persecuţia etnică a unui cetăţean român şi refugierea lui într-un teritoriu ocupat de autorităţi străine.
S-a mai susţinut că încadrarea intimatei în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, este greşită şi pentru faptul că sintagma din textul legii „regimurile instaurate" se referă exclusiv la regimurile străine, în speţă cel hortyst, ori localitatea de domiciliu a intimatei se află în teritoriile administrate de Statul român.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martor.
Intimata, cetăţean român de etnie maghiară, a făcut dovada persecuţiei etnice suferite după Dictatul de la Viena, din partea autorităţilor române, cu declaraţii autentificate de martori, aceştia menţinându-şi afirmaţiile şi cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond.
Cei doi martori au precizat că au cunoştinţă de împrejurările relatate întrucât au fost ei înşişi refugiaţi din aceiaşi localitate şi tot în oraşul Cluj, motiv pentru care li s-a acordat beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Fiind vorba în mod evident de persecuţia etnică suferită de un cetăţean român, din partea unuia dintre guvernele instaurate în România, în perioada menţionată de lege, este lipsită de relevanţă naţionalitatea cetăţeanului respectiv sau care anume guvern şi în ce zonă a ţării, a exercitat persecuţia etnică, legea nefăcând nici un fel de distincţii în acest sens.
Soluţia contrară ar fi, de altfel, inechitabilă şi ar reprezenta o adăugare la lege.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 271 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4390/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4577/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
