ICCJ. Decizia nr. 4375/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4375/2006
Dosar nr. 2353/36/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe cale contenciosului administrativ la data de 25 mai 2006, reclamanta B.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5187 din 30 septembrie 2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu plata drepturilor prevăzute de acest act normativ, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deşi a făcut dovada că s-a născut la data de 18 noiembrie 1944, după strămutarea din Bulgaria a părinţilor săi, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 535/CA din 3 iulie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 5187 din 30 septembrie 2005 a Casei Judeţene de Pensii Tulcea şi a stabilit că reclamanta are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul cât părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.
În esenţă, se susţine că, născându-se după data strămutării părinţilor săi, reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populaţie care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, a avut loc înainte de data naşterii reclamantei şi, ca urmare, celei în cauză nu i se poate recunoaşte calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Totodată, se susţine că tratatul menţionat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populaţie stabilit, neputându-se accepta că la data naşterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia beneficiul drepturilor prevăzute de lege.
Recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi din declaraţiile martorilor B.D. şi N.D., rezultă cu claritate că reclamanta s-a născut la data de 18 noiembrie 1944, în comuna Ceamurlia de Sus, judeţul Tulcea, după ce părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Nu poate fi primită nici critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate ca persoane strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au instituit drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 535/CA din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4374/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4378/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
