ICCJ. Decizia nr. 4390/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4390/2006
Dosar nr. 3483/33/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 359 din 22 septembrie 2006, a admis excepţia de nelegalitate ridicată de reclamanta L.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din HG nr. 1825/2005, în privinţa definirii termenului de „naştere".
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut că pasajele atacate cu excepţia de nelegalitate fraudează dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea între cetăţeni.
Potrivit acestui principiu, precum şi practicii C.E.D.O. în domeniu, între persoane aflate în situaţii identice sau analoage nu poate fi operată nicio discriminare.
Dacă s-ar admite ipoteza că indemnizaţia s-ar acorda nu pentru fiecare copil născut, ci pentru fiecare naştere, între nou-născuţi, ar face distincţie după cum aceştia s-au născut dintr-o sarcină simplă sau multiplă, ceea ce ar încălca principiul egalităţii de tratament între aceştia.
Prin urmare, singura împrejurare prin care nou-născuţii ar beneficia de un tratament similar, ar fi ca fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizaţie.
O atare interpretare îşi găseşte sprijin chiar în dispoziţiile OUG nr. 148/2005, care nu distinge între primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2).
Având în vedere acest fapt, precum şi că OUG nr. 148/2005 nu defineşte naşterea, nu se justifică o interpretare diferită pentru împrejurarea naşterii faţă de celelalte împrejurări generatoare ale drepturilor în discuţie şi în cazul naşterii elementul de referinţă trebuind să fie numărul copiilor, iar nu cel al naşterilor.
Raţiunea legii nu subzistă în privinţa concediului, care are în vedere vârsta copilului şi se aplică în funcţie de aceasta, neputând fi cumulate mai multe concedii în funcţie de numărul naşterilor.
Chiar dacă la acest moment HG nr. 1885/2005 a fost înlocuită de H.G nr. 1025/2006, pentru aprobarea aceleiaşi Norme metodologice, această împrejurare nu împiedică examinarea excepţiei, pe de o parte, deoarece modul de soluţionare a conflictului de legi în timp revine instanţei fondului, care decide suveran căreia dintre cele două hotărâri succesive îi acordă prioritate, celei din momentul adoptării deciziilor administrative atacate sau celei din momentul pronunţării, iar pe de altă parte, deoarece textul nou este identic cu cel în discuţie în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, pârâta Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Maramureş, invocând art. 3041, C. proc. civ.
Recurenta consideră că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din HG nr. 1825/2005, conform cărora prin naştere se înţelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii, iar indemnizaţia se acordă pentru primele trei naşteri, chiar dacă familia are doi copii gemeni.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi pârâtul Guvernul României, invocând prevederile art. 4041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că pot forma obiectul excepţiei de nelegalitate prevăzută la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai actele administrative cu caracter individual.
Pe fond, recurentul arată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din HG nr. 1825/2005 preiau cu fidelitate pe cele ale art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, care prevăd: „concediul şi indemnizaţia lunară prezente la art. 1, respectiv la art. 2, precum şi stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2), decizie dată la 1 ianuarie 2006".
Instanţa de fond se contrazice în întâmpinarea dispoziţiilor contestate, deoarece reţine că raţiunea legii nu subzistă în privinţa concediului, care are în vedere vârsta copilului şi se acordă în funcţie de aceasta, neputând fi cumulate mai multe concedii în funcţie de numărul născuţilor.
Curtea, analizând motivele de recurs şi actele dosarului, a reţinut următoarele:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii intimate.
Textul nu distinge între actul administrativ individual şi cel normativ, de unde rezultă că nici interpretul nu trebuie să distingă, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Critica adusă sentinţei de fond apare astfel ca fiind nefondată.
Şi cea de-a doua critică adusă sentinţei recurate este nefondată.
Art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Definind naşterea ca aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din HG nr. 1825/2005 contravine prevederilor OUG nr. 148/2005.
Indemnizaţia de naştere se acordă pentru fiecare copil născut în cadrul primelor trei naşteri.
Concediul de maternitate se acordă mamei, până la împlinirea copilului/copiilor a vârstei de doi ani.
De asemenea, alocaţia de stat se acordă pentru fiecare copil.
OUG nr. 148/2005 vorbeşte despre indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (adopţie, plasament, tutelă).
Aşadar, indemnizaţia se acordă pentru fiecare copil, în limita a trei copii.
Dacă s-ar considera că naşterea se referă la aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, ar însemna că există o discriminare între copiii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi.
În cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil (în ipoteza în care adoptă gemeni), iar pentru gemenii născuţi s-ar acorda o singură indemnizaţie.
HG nr. 1825/2005 nu a preluat identic textele OUG nr. 148/2005, ci a definit „naşterea" într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005.
Definind „naşterea", hotărârea de Guvern analizată nu lasă ca interpretarea textului din OUG nr. 148/2005 să fie făcută conform normelor şi principiilor de interpretare a actelor juridice.
Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte va constata neîndeplinirea motivelor de recurs prevăzute de art. 3041 C. proc. civ. Şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către recurenţii-pârâţi Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Maramureş şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 359 din 22 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 3483/33/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4379/2006. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 4541/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
