Act propus ca probă într-un litigiu. Solicitarea comunicării. Caracterul refuzului.
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art.2 alin. (1) lit.h) din Legea nr. 554/2004, reprezintă refuz nejustificat de a soluţiona o cerere exprimarea explicită cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea. Refuzul unei autorităţi de a comunica personal reclamantului un act propus ca probă într-un litigiu în care autoritatea emitentă nu este parte nu reprezintă refuz nejustificat, cu atât mai mult cu cât informaţiile conţinute de actul solicitat nu sunt de interes public.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1036 din 1 Februarie 2007
Prin sentința civilă nr. 2038 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. 7898/1/2005, a fost admisă în parte acțiunea numitei MA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), fiind obligată aceasta să soluționeze cererea nr. 279 din 6 ianuarie 2005, în sensul comunicării clauzei sociale din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1472 din 7 decembrie 1997, încheiat de Fondul Proprietății de Stat (în prezent AVAS) cu societatea K.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele materiale și morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat pârâtei, recomunicarea unor copii ale clauzelor sociale din contractul mai sus menționat, pe motiv că cele depuse de pârâtă într-un alt litigiu au fost sustrase de la dosar, primind răspunsul că actul solicitat a fost transmis în copie la dosarul nr. 3001/2003 al Tribunalului București, astfel încât o nouă copie poate fi transmisă numai la cererea instanței.
A apreciat instanța că reclamanta are nevoie de acea copie pentru a-și formula apărările într-un litigiu aflat pe rol și că apărările pârâtei în sensul că nu poate furniza informații din tr-un contract fără acordul părților acestuia - pe temeiul art.5 din O.G. nr. 25/2002 - dovedesc o conduită contradictorie în raport cu răspunsul la cererea reclamantei.
A considerat instanța că solicitarea clauzelor sociale nu ține de secretele comerciale și de afaceri, iar art.5 din O.G. nr. 25/2002 nu se poate invoca în speță deoarece se referă la astfel de secrete care trebuie respectate în legătură cu utilizarea rezultatelor unei analize și ale controlului post-privatizare.
A constatat instanța că refuzul AVAS este nejustificat și îi încalcă reclamantei interesul legitim (întrucât la data încheierii contractului reclamanta era angajata S.C. "K" SA) obligația autorității fiind de a asigura informarea cetățenilor asupra problemelor de interes personal, prevăzută de art.31 alin. (2) din Constituție care conferă reclamantei un drept corelativ.
Asupra cererii de acordare a daunelor materiale și morale, instanța a constatat că, deși reclamanta nu a mai susținut-o după precizarea temeiului acțiunii, a exprimat totuși renunțarea la acest capăt de cerere sub condiție suspensivă, iar condiția nu s-a realizat (pârâta nu a depus la dosar clauzele sociale), astfel încât instanța trebuie să se pronunțe.
Instanța a respins cererea, reținând că reclamanta nu a dovedit prejudiciul moral și pe cel material pe care le-a suferit, iar pârâta a răspuns cererii reclamantei în sensul că are intenția de a da curs solicitării ei.
I. împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamanta, criticând sentința pentru respingerea cererii de obligare a pârâtei la daune materiale și morale.
în motivarea cererii se arată:
- că AVAS trebuia să urmărească dacă societatea K SA a dus la îndeplinire clauzele contractului de vânzare-cumpărare a societății "I" în special "obligațiile cumpărătorului" și "clauzele sociale" atașate contractului;
- că societatea sus menționată nu a dus la îndeplinire și în mod nelegal i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă, iar AVAS trebuia să ia atitudin e și să clarifice drepturile pe care reclamanta le obținuse ca salariat în urma negocierilor sau să-i comunice reclamantei aceste clauze pentru a-și valorifica singură drepturile;
- că refuzul AVAS de a-i înainta aceste clauze sociale i-a cauzat o pagubă materială de 500 de milioane de lei reprezentând pierderea contractului individual de muncă și salariile aferente;
- că, deși prin sentința din 27 septembrie 2006 AVAS a fost obligată să-i comunice clauzele sociale, la 26 octombrie 2006 când s-a prezentat la sediul acesteia a refuzat să i le înainteze, înșelând-o premeditat cu un extras din capitolul "obligațiile cumpărătorului" de la altă unitate K.
Recursul nu se fondează, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează:
1. în fapt, reclamanta este nemulțumită pentru că, după privatizarea S.C. "I" S.A. București a fost concediată de către angajator prin desfacerea contractului individual de muncă.
Măsura a fost contestată de reclamantă și face (sau a făcut) obiectul unui litigiu de muncă pe rolul Tribunalului București în dosarul nr. 3001/2003.
Reclamanta consideră că, neavând ca probă în acel dosar "clauzele sociale" anexă la contractul de privatizare, nu a putut să înlăture măsura desfacerii contractului individual de muncă și să obțină salariile cuvenite .
Daunele materiale solicitate reprezintă, în opinia recurentei, chiar aceste salarii și reparația măsurii de desfacere a contractului de muncă.
Pretențiile sunt neîntemeiate, câtă vreme nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată în litigiul de muncă, din care să rezulte explicit că respingerea acțiunii sale s-a datorat nedepunerii "clauzelor sociale" de către AVAS.
2. în cauza de față, reclamanta a solicitat obligarea AVAS la daune ca cerere accesorie la refuzul de a i se comunica "clauzele sociale", așadar pentru neîndeplinirea unei cereri cu caracter pur formal.
Ca urmare, criticile recurentei privind neîndeplinirea de către AVAS a obligațiilor post-privatizare nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, cu atât mai mult cu cât sindicatul existent în cadrul societății "I", iar nu AVAS este reprezentantul legitim al salariaților în raporturile cu patronatul.
II. împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta AVAS invocând dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă și arătând că nu este vorba de "un refuz nejustificat" din partea sa câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu reprezintă o informație de interes public, iar reclamanta, nefiind parte în contract, nu are un drept de a deține o copie a contractului.
Arată recurenta că i-a comunicat reclamantei la 2 noiembrie 2006 două file reprezentând "adresa" și "clauza 8.3", iar aceasta, deși recunoaște că le-a primit, pretinde că ele "nu stipulează drepturile salariaților" și că AVAS refuză să-i soluționeze cererea.
Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în sensul de a respinge și primul capăt de cerere din acțiune, în temeiul art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Refuzul reclamat de petentă prin acțiune, pe temeiul art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 nu este unul nejustificat.
Copia "clauzelor sociale" din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societății "I" a fost propusă ca probă de către reclamanta din cauza de față într-un litigiu de muncă în care are (sau avea) calitatea de reclamantă și unde susținea nelegalitatea desfacerii contractului individual de muncă. Instanța învestită cu cererea - Tribunalul București - a admis proba și a solicitat comunicarea înscrisului de către AVAS. Aceasta s-a conformat, iar actul a fost trimis la dosar pentru termenul din 29 septembrie 2003 în dosarul nr. 3001/2003 .
Reclamanta, la 6 ianuarie 2005 solicită direct AVAS să-i comunice ei personal copia "clauzelor sociale", iar refuzul acestei autorități, comunicat cu adresa nr. 2698 din 7 februarie 2005, este motivat de situația că și-a îndeplinit o dată obligația impusă de Tribunalul București, o nouă comunicare urmând să facă numai la solicitarea acestei instanțe.
Motivația refuzului este pertinentă și - nefiind o expresie a abuzului de putere - este și legală.
Fiind vorba de probe într-un dosar - în care AVAS nu era parte - era firesc ca deținătoarea actului să pretindă o cerere formală a instanței de judecată, cu atât mai mult cu cât acele informații nu erau de interes public.
Reclamanta, după primirea acestui răspuns de la AVAS, avea dreptul procesual de a solicita instanței - Tribunalul București - să revină la AVAS pentru recomunicarea înscrisului probator.
Ea a ales însă calea reclamației în contenciosului administrativ pentru obținerea unei probe pentru care avea calea legală în cadrul litigiului de muncă. Acest exercițiu al dreptului de petiționare întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 este însă abuziv, analizat fiind sub incidența art.723 Cod procedură civilă.
în realitate, reclamanta a luat cunoștință de extrasul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1473/1997 "Obligațiile și garanțiile cumpărătorului" - punctul 8.3, dar contestă faptul că acest extras ar reprezenta "clauzele sociale", fiind încredin țată că există alte dispoziții contractuale "oculte" privind protecția socială la care s-a angajat cumpărătorul și pe care nu le-ar fi respectat.
Or, după cum rezultă din adresa AVAS către Tribunalul București la dosarul nr. 3001/2003, aceeași copie-extras înmânată reclamantei a fost comunicată și instanței în litigiul de muncă.
în fine, se cuvine a constata că, după pronunțarea sentinței în cauza de față, AVAS a comunicat intimatei-reclamante copia extras a "clauzelor sociale" și anume punctul 8.3 din contract (fila 18 dosar) pe care reclamanta însăși l-a depus în cauza de față, împreună cu întâmpinarea la recursul AVAS.
Pentru aceste motive, recursul reclamantei a fost respins, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 2038 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admis, sentința fiind modificată, în sensul respingerii capătului de cerere al acțiunii reclamantei privind obligarea pârâtei la soluționarea cererii nr. 279 din 6 ianuarie 2005.
| ← Poliţist. Cerere de pensionare anticipată. Schimbarea datei de... | Excepţie de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de... → |
|---|
