Excepţie de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului aprobate prin H.G. nr. 1825/2005. Excepţie admisă.
| Comentarii |
|
Acordarea indemnizaţiei lunare de creştere a copiilor trebuie făcută, în virtutea dispoziţiilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, prin raportare la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor. Este nelegală prevederea cuprinsă în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, ce defineşte naşterea drept aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, ce adaugă astfel actului normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi din tr-o sarcină simplă şi una multiplă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1947 din 4 Aprilie 2007
Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2006, reclamantul SI a solicitat anularea deciziei nr. 58 din 9 februarie 2006 emisă de pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureș și obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare în sumă de 800 RON pentru fiecare din minorii săi gemeni, născuți la data de 25 mai 2004.
Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 pe care s-a întemeiat decizia contestată și, prin încheierea de la 15 iunie 2006, Tribunalul Maramureș a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj pentru soluționarea excepției.
în motivarea excepției, s-a susținut că dispozițiile art. 2 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, potrivit cărora concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.
Prin sentința civilă nr. 314 din 4 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant, reținând că Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost abrogată și că eventuala sa nelegalitate a fost înlăturată prin efectul abrogării.
Această sentință a fost casată prin decizia nr. 3.358 din 11 octombrie 2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamant și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de recurs a constatat că, deși actul administrativ atacat a fost abrogat, a produs efecte juridice prin emiterea deciziei deduse judecății, motiv pentru care se impunea soluționarea excepției invocate de reclamant.
în fond după casare, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 34 din 22 ianuarie 2007, prin care a admis excepția și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005.
Instanța de fond a reținut că, prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați din tr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a reținut că la adoptarea acestui act normativ legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.
împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureș, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă și respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate.
Recurenții au susținut că dispozițiile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 sunt conforme O.U.G. nr. 148/2005, care a prevăzut acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, astfel cum s-a constatat în decizia nr. 937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională.
Guvernul României a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că măsurile de protecție socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului, cum sunt cele privind alocația de stat pentru copii.
Recurentul a precizat că norma legală a recunoscut dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, chiar dacă aceasta are doi copii gemeni și că aceeași reglementare a fost menținută de noile norme de aplicare a Ordonanței de urgență, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006
Recursurile sunt nefondate.
Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți din tr-o sarcină simplă și multiplă.
Recurenții au criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât intimatul-reclamant nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidentă.
De asemenea, sunt fără relevanță în prezentul litigiu susținerile privind reglementarea cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului pricinii, având ca obiect alte forme de protecție socială acordate familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, cu începere de la 1 ianuarie 2007
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
Recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← Act propus ca probă într-un litigiu. Solicitarea comunicării.... | Norme tehnice emise de Casa Naţională de Pensii şi alte... → |
|---|
