Contract administrativ. Procedură prealabilă. Condiţii de formă.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în situaţia contractelor de natură administrativă, procedura prealabilă ce urmează a fi îndeplinită îmbracă forma concilierii prevăzută în cazul litigiilor comerciale, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 7201 Cod procedură civilă. Această procedură poate fi considerată îndeplinită, chiar dacă din corespondenţa purtată între părţi lipseşte invitaţia expresă la conciliere, scopul urmărit de legiuitor fiind atins în condiţiile în care din această corespondenţă rezultă, fără echivoc, atât încercarea reclamantului de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului apărut, cât şi comunicarea către pârât a pretenţiilor băneşti formulate, cu indicarea temeiului legal al acestora.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1789 din 27 Martie 2007
Prin sentința nr. 67 din 29 martie 2006 - urmare a sesizării de către Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3094/2005, de declinare a competenței - Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei H, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, fostă Agenția SAPARD București, prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 1.131.100.306 ROL, reprezentând cheltuieli efectuate cu organizarea de șantier, foloase nerealizate pentru organizare de șantier, taxe ISC, dobândă achitată, precum și foloase nerealizate, sumă derivând din executarea contractului cadru de finanțare încheiat de reclamantă cu pârâta în 2003.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a admis excepția neîndeplinirii procedurii administrativ prealabile, reținând că reclamanta nu a respectat prevederile art. 7 alin. (1) și (6) din Legea nr. 554/2004 și art. 720 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la procedura concilierii directe, adresele nr. 270 din 9 februarie 2006 și, respectiv, nr. 398 din 23 februarie 2005 înaintate pârâtei nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de dispozițiile legale menționate.
Reclamantul a declarat recurs, arătând că instanța de fond în mod greșit a apreciat în cauză că adresele nr. 270/2006 și respectiv nr. 398/2005 nu pot fi considerate ca făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de art.7201 Cod procedură civilă. în ciuda faptului că nici unul din aceste înscrisuri nu poartă denumirea de plângere și chiar dacă urmare a respectivelor demersuri nu s-a mai încheiat, formal, un proces-verbal de conciliere, recurentul susține că din conținutul lor rezultă fără dubiu încercările de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, după cum o demonstrează de altfel și corespondența ce a urmat și poziția intimatei pârâte.
Recursul este fondat.
Incontestabil, contractul-cadru încheiat de părți la data de 19.02.2003 din care derivă pretențiile bănești ce formează obiectul acțiunii de față are natură administrativă.
Așa fiind, potrivit art.7 alin.(6) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă ce urmează a fi îndeplinită îmbracă forma concilierii în cazul litigiilor comerciale, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art.7201 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui din urmă text legal, în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să încerce soluționarea litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte. în acest scop, reclamantul trebuie să convoace partea adversă, comunicându-i pretențiile sale și temeiul legal precum și actele pe care se întemeiază acestea, urmând ca rezultatul concilierii să fie consemnat într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce și a punctelor de vedere ale părților referitoare la obiectul litigiului.
Contrar celor reținute de instanța de fond, înalta Curte apreciază că prin corespondențele trimise pârâtei - intimate anterior datei de introducere a acțiunii în contencios administrativ, respectiv prin adresele nr. 1488/8.02.2005 și nr. 398/23.02.2005, la care se adaugă și răspunsurile primite, recurenta-reclamantă a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii, în spiritul prevederilor art.7201 Cod procedură civilă.
Astfel, deși este adevărat că strict formal adresele în cauză nu îndeplinesc chiar toate condițiile prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă, lipsind în primul rând invitația formală, expresă, la conciliere, înalta Curte apreciază că se impune interpretarea logică și realistă a prevederilor art.7201 Cod procedură civilă tocmai pentru ca acestea să își atingă scopul avut în vedere de legiuitor și fără a împiedica nejustificat părțile în realizarea drepturilor lor.
Din această perspectivă înalta Curte, examinând înscrisurile sus menționate împreună cu răspunsurile transmise de intimata-pârâtă, reține că finalitatea și sensul urmărit de legiuitor prin această prevedere a fost pe deplin atins, pe de o parte pentru că rezultă fără echivoc încercarea reclamantului - recurent de soluționare pe cale amiabilă litigiului apărut, iar pe de altă parte, comunicarea către intimata-pârâtă a pretențiilor bănești formulate ca și a temeiului legal al acestora.
La rândul său, intimata - pârâtă și-a exprimat poziția și punctul de vedere față de pretențiile reclamantului-recurent, prin adresele de răspuns, depuse la dosar.
în aceste condiții, reținând și demersurile ulterioare ale părților, înalta Curte apreciază că ar fi excesiv de formală și în afara scopului urmărit de legiuitor interpretarea în sensul că în cauză nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.7201 Cod procedură civilă pentru a se putea promova acțiunea de față.
Recursul a fost admis iar cauza a fost retrimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea cercetării și analizării fondului cererii reclamantului.
| ← Obligaţia informării corecte şi a pluralismului. Respectarea... | Luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie... → |
|---|
