Societate comercială la care Statul este acţionar majoritar. Conducere în baza unui contract de performanţă. Natura actului. Eliberare din funcţie. Instanţa competentă material să judece contestarea.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1 şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, societăţile naţionale la care statul este acţionar majoritar sunt agenţi economici iar conducerea lor se asigură de către persoane fizice în baza unui contract de performanţă, anexă la contractul individual de muncă. Verificarea legalităţii eliberării din funcţia de conducător al unei astfel de societăţi nu intră în competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, întrucât actele pe care se întemeiază litigiul, respectiv contractul de performanţă şi ordin ul de eliberare din funcţia de conducere fiind întocmite cu privire la administrarea unei societăţi comerciale pe acţiuni, sunt lipsite de caracterul unor acte administrativ de autoritate. Competenţa de soluţionare a litigiului va aparţine astfel tribunalului, ca instanţă comercială.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 2066 din 18 Aprilie 2007
Prin acțiunea înregistrată la 12 ianuarie 2006, reclamantul GV a solicitat anularea Ordin ului nr. 1900/4 noiembrie 2005 emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru eliberarea sa din funcția de director general și președin te al consiliului de administrație al Societății Naționale "Aeroportul Internațional București - Băneasa Aurel Vlaicu" S.A., reîncadrarea în funcția deținută și plata drepturilor salariale de la data de 4 noiembrie 2005 și până la data pronunțării sentinței.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că ordin ul atacat nu cuprinde motivele de fapt pentru care a fost eliberat din funcție și a fost emis abuziv, cu încălcarea drepturilor sale stabilite prin contractul de performanță nr. 28/11 iulie 2005.
Pârâtul, Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că a semnat actul atacat în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 12 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004, dar calitatea procesuală aparține autorității publice emitente, ca titulară a obligației corelative dreptului dedus judecății.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 1934/21 septembrie 2006 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 și art. 24 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care conducătorul autorității publice emitentă a actului contestat nu are calitate procesuală pasivă și a admis excepția invocată în acest sens.
Acțiunea a fost respinsă cu motivarea că ordin ul de eliberare din funcție a reclamantului a fost legal emis în raport cu dispozițiile art. 9 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 524/1998, coroborate cu dispozițiile art. 12 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004.
Instanța de fond a reținut că reclamantul a fost eliberat din funcție ca urmare a neîndeplinirii condițiilor de încredere necesare executării mandatului încredin țat de ministerul pârât la data numirii în funcție prin Ordin ul nr. 1017/6 iulie 2005. Pentru acest considerent, instanța de fond a respins motivul de nelegalitate privind nemotivarea ordin ului contestat, reținând că actul de eliberare din funcție este consecința retragerii încrederii acordate reclamantului și nu reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea criteriilor din contractul de performanță nr. 28/27 iulie 2005 sau pentru o abatere disciplinară.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând, în temeiul art. 312 alin. (2) și (6), art. 314 raportat la art. 304/1 Cod procedură civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive și admiterea acțiunii formulate pentru anularea Ordin ului nr. 1900/4 noiembrie 2005 și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite.
în primul motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a soluționat greșit cauza în baza Legii nr. 554/2004, având în vedere că raporturile juridice din tre părți au fost stabilite prin contractul de performanță, supus normelor de dreptul muncii.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost criticată soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și s-a arătat că ministrul este emitentul ordin ului contestat și are calitatea de a răspunde în justiție pentru legalitatea actului administrativ.
în motivele de recurs invocate pe fondul pricinii, s-a susținut că instanța de fond a respins neîntemeiat acțiunea, considerând că nemotivarea ordin ului nu este o cauză de nelegalitate, întrucât ministerul emitent a acționat în calitate de mandant. Recurentul a învederat că raportul juridic dedus judecății are ca obiect ordin ul ministrului, ca act administrativ de autoritate și nu contractul de performanță sau contractul individual de muncă, astfel încât exista obligația motivării ordin ului, ca o condiție de legalitate a actului administrativ. Recursul este fondat.
Prin Ordin ul nr. 1900/4 noiembrie 2005 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului în baza art. 9 alin. (2) și alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 524/1998 și art. 12 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004, recurentul GV a fost eliberat din funcția de director general și președin te al consiliului de administrație al Societății Naționale "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" S.A. și a fost încadrat la aceeași societate pe un post corespunzător pregătirii profesionale.
Recurentul a fost numit în această funcție prin Ordin ul nr. 1070/6 iulie 2005 emis de Ministrul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și a încheiat cu Societatea Națională "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" S.A. contractul de performanță nr. 28/11 iulie 2005, precum și contract de muncă în condițiile dreptului comun, aflat încă în vigoare.
Ordin ul de eliberare din funcție a recurentului este sub aspect formal un act administrativ, pentru că a fost emis de o autoritate publică, dar prin conținutul său nu reprezintă un act de autoritate, nefiind emis de ministerul intimat în regim de putere publică.
La întocmirea acestui act, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a acționat în numele statului, în calitate de titular al capitalului social la Societatea Națională "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" S.A.
Conform art. 9 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 524/1998 privind înființarea Societății Naționale "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" S.A., coroborate cu dispozițiile art. 12 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, directorul general al societății naționale este numit și eliberat din funcție prin ordin al ministrului.
Denumirea de ordin a actului și autoritatea publică emitentă au fost greșit considerate de instanța de fond ca fiind de esența actului administrativ de autoritate, supus controlului judecătoresc în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Calificarea juridică dată actului de instanța de fond nu corespunde raporturilor juridice din tre părți, dat fiind că recurentul nu a îndeplinit o funcție publică și a desfășurat activitatea de conducător al unui agent economic în baza contractului individual de muncă și a contractului de performanță încheiate cu Societatea Națională "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" S.A., în regim de drept comun, ca acte de drept privat.
Prin ordin ul contestat, recurentul a fost eliberat din funcția de conducător al unei societăți naționale, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 524/1998 sub forma juridică a societății comerciale pe acțiuni, al cărei unic acționar este statul, reprezentat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru actele de gestiune a patrimoniului persoanei juridice.
Din actele constitutive ale Societății Naționale "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" S.A. rezultă că societatea nu exercită prerogative de serviciu public, în sensul de activitate organizată sau autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes public. De asemenea, se reține că societatea nu are exploatarea directă a bunurilor din domeniul public în numele statului, folosind numai elemente de infrastructură aparținând domeniului public în baza contractului de concesiune nr. MM2715/2001 încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.
Potrivit art. 1 și art. 4 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001, aprobată prin Legea nr. 412/2001, societățile naționale la care statul este acționar majoritar sunt agenți economici și conducerea lor se asigură de către persoane fizice în baza unui contract de performanță, anexă la contractul individual de muncă.
Contractul de performanță este definit de același act normativ ca fiind acordul de voință încheiat între agentul economic, printr-un reprezentant și conducătorul agentului economic, care are ca obiect îndeplinirea criteriilor și obiectivelor de performanță, aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale, stabilite prin contractul individual de muncă și se revizuiește anual.
în raport de clauzele specifice pe care le cuprinde, contractul de performanță are natura juridică de mandat comercial, fiind reglementat ca anexă la contractul de muncă numai pentru conducătorul agentului economic la care statul este acționar unic sau majoritar. De altfel, chiar la art. 8 lit. d) din contractul de performanță încheiat de recurent s-a stipulat expres încetarea de drept a contractului în cazul renunțării directorului general la mandatul încredin țat.
Prin încheierea acestui contract, recurentul a devenit titularul altor drepturi și obligații decât cele rezultate din contractul individual de muncă, astfel încât nu a avut numai calitatea de funcționar și implicit, de salariat al societății comerciale, pentru a fi incidente în cauză normele de drept comun din legislația muncii, cum neîntemeiat s-a susținut în primul motiv de recurs.
Spre deosebire de contractul individual de muncă, ordin ele de numire și eliberare din funcția de director general și de președin te al consiliului de administrație, precum și contractul de performanță produc efecte juridice în privința administrării societății comerciale la care statul este acționar majoritar, pentru care art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 20/2001 a prevăzut expres aplicarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Ordin ele astfel emise de ministerul intimat condiționează exercitarea funcției de conducător al agentului economic la care statul este acționar majoritar, motiv pentru care validitatea actului de eliberare din funcție a recurentului nu poate fi analizată independent de contractul de performanță.
în consecință, raportul juridic dedus judecății se întemeiază pe ordin ul emis de ministerul intimat în exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca acționar majoritar al agentului economic și pe contractul de performanță, acte juridice pentru care instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe, având în vedere că nu sunt acte administrativ de autoritate, nu au fost încheiate în regim de putere publică și nu cuprind clauze preponderent de drept public.
Fiind acte întocmite cu privire la administrarea unui agent economic, organizat sub forma societății comerciale pe acțiuni, competența de soluționare a cererii de anulare aparține în primă instanță tribunalului, conform art. 2 alin. (1) lit. a) Cod procedură civilă.
Recursul a fost admis.
| ← Principiul neretroactivităţii efectelor actelor administrativ.... | Obligaţia informării corecte şi a pluralismului. Respectarea... → |
|---|
