Obligaţia informării corecte şi a pluralismului. Respectarea de către radiodifuzori a regulii "celor trei părţi". Reguli de monitorizare.
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin.(1) şi art. (5) din Decizia CNA nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte şi a pluralismului, radiodifuzorii sunt obligaţi ca în cadrul emisiunilor de ştiri, în cazul prezentării unor probleme de interes public, să asigure autorităţilor publice centrale, majorităţii parlamentare şi opoziţiei parlamentare, câte 1/3 fiecăreia din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere, iar în cadrul emisiunilor de dezbatere, divertisment şi sportive, condiţii egale de exprimare, atât pentru reprezentanţii puterii cât şi pentru cei ai opoziţiei. Monitorizarea respectării regulii "celor trei părţi" operată de CNA prin raportarea la emisiunile difuzate la ore de maximă audienţă, este în concordanţă cu prevederile instrucţiunilor nr. 1/2005, de aplicare a Deciziei nr. 519/2005 emise de CNA, asigurarea existenţei unor condiţii egale de exprimare fiind esenţial legată de prezentarea punctelor de vedere în cadrul unor emisiuni având cote de audienţă similare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 1360 din 5 Martie 2007
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la 13 octombrie 2006, Societatea Română de Televiziune (S.R.T.V.) a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1538 din 26 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea hotărârii Curții de Apel București și în fond să se admită acțiunea formulată de SRTV și să se anuleze decizia C.N.A. nr. 706 din 21 decembrie 2005.
în motivarea recursului, s-a precizat că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a contestat amenda aplicată de C.N.A. pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 5 din decizia C.N.A. nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului.
Sub acest aspect, recurenta-reclamantă susține (fără a se susține nelegalitatea instrucțiunii nr. 1/2005 a C.N.A., art. 1) că monitorizarea operată de C.N.A. trebuia făcută în raport de singurul criteriu al timpului de exprimare" fără ca din acest timp să se facă distincții în funcție de audiență acest criteriu "al audienței" neexistând în instrucțiunile nr. 1/2005 ale C.N.A.
S-a mai susținut că în privința art. 2 din instrucțiunile suscitate s-a formulat excepția nelegalității textului conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât în decizia nr. 519/2005 se prevedea că "în emisiunile de dezbatere, de divertisment și sportive, reprezentanții puterii și ai opoziției în cazul în care sunt invitați, vor beneficia de condiții egale de exprimare.
S-a precizat că sintagma "în cazul în care sunt invitați" presupune că radiodifuzorul are deplină independență în a aprecia necesitatea prezenței unor persoane în acest tip de emisiuni.
Recurenta susține că emisiunile de dezbatere, divertisment, sportive nu sunt emisiuni de informare (știri), ci emisiuni de atitudin e și prin specificul lor presupun că persoanele invitate sunt invitate în considerarea unor competențe care țin de specificul emisiunii, de mesajul dorit a fi transmis de către realizator. Este la latitudin ea realizatorului emisiunii de a invita personalități politice iar dacă a invitat, de exemplu, un interpret cu o anumită orientare politică, nu înseamnă, susține recurenta, că trebuie să participe și reprezentanți ai forței politice opuse, cum interpretează C.N.A. art. 2 din Instrucțiunile nr. 1/2005.
Se susține că excepția de nelegalitate trebuie observată și în raport cu art. 6 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului: "independența editorială a radiodifuziunilor este recunoscută și garantată de prezenta lege".
Se precizează de recurentă că "interpretarea dată de C.N.A. în Instrucțiunea nr. 1/2005 - art. 2- este contrară independenței editoriale, impunând radiodifuzorului să aducă invitați în emisiuni indiferent dacă aceștia corespund sau nu demersului editorial.
Recursul este nefondat.
Prin sentința nr. 1538 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea română de televiziune ca neîntemeiată.
S-a concluzionat de instanța de fond că decizia contestată (nr. 706 din 21 decembrie 2005 a C.N.A. prin care reclamanta a fost sancționată cu 2500 RON pentru încălcarea art. 4 alin. (1) și art. 5 din decizia CNA nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului) este legală și temeinică, reclamanta nefiind vătămată într-un drept recunoscut de lege, întrucât în aplicarea monitorizării s-a aplicat regula celor 3 părți, potrivit art. 1 din Instrucțiunea nr. 1/2005 potrivit căreia, monitorizarea se face având în vedere timpul de exprimare directă al reprezentantului autorității centrale majorității parlamentare și a opoziției parlamentare, astfel că nu se poate invoca lipsa de obiectivitate ori aplicarea de reguli neclare, ori insuficient reglementate.
Pentru asigurarea informării corecte și a pluralismului, s-a dispus monitorizarea la ore de maximă audiență, cu respectarea principiilor egalității de tratament și a evitării discriminării vreunui radiodifuzor, întrucât la o astfel de oră se realizează ratingul, prin impactul produs de emisiuni asupra publicului fidel.
A mai precizat instanța de fond că, procedându-se contrar, ar însemna ca publicul să fie privat de informare corectă și obiectivă de vreme ce punctul de vedere al uneia din părți spre exemplu al autorităților publice este difuzat la o oră de maximă audiență, iar punctul de vedere al celeilalte părți de exemplu, al opoziției este transmis la o oră cu audiență scăzută ceea ce nu este corect, fiind discriminatoriu.
Recurenta-reclamantă a fost amendată cu 2500 RON, pentru încălcarea art. 4 alin. (1 ) și art. 5 din decizia CNA nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului.
Potrivit acestor dispoziții, radiodifuzorii sunt obligați ca, în cadrul emisiunilor de știri, în cazul prezentării unor probleme de interes public, autoritățile publice centrale, majoritatea parlamentară și opoziția parlamentară trebuie să beneficieze, fiecare, de câte o treime din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere, iar în cadrul emisiunilor de dezbatere, divertisment și sportive, reprezentanții puterii și ai opoziției, trebuie să beneficieze de condiții egale de exprimare.
în perioada monitorizată recurenta-reclamantă nu a respectat aceste prevederi, în sensul că, în emisiunile de știri, reprezentanții autorității publice centrale au fost prezenți în emisiunile monitorizate în procent de 54,2% în timp ce majoritatea parlamentară și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu problemele dezbătute în proporție de 25,1% iar opoziția parlamentară în proporție de 20,7%.
în emisiunile de dezbateri în care au fost invitați să-și exprime punctele de vedere, reprezentanții puterii au fost prezenți în emisiunile monitorizate de 13 ori, în timp ce reprezentanții opoziției au fost prezenți de 5 ori.
Intimata C.N.A. a precizat prin întâmpinarea că în recursul promovat recurenta reclamantă prezintă apărări care nu au fost cenzurate de instanța de fond.
înalta Curte de Casație și Justiție constată că de fapt nu se critică instrucțiunile nr. 1/2005 sub aspectul art. 1 și 2 și nici nu este vorba de o excepție de nelegalitate cu privire la art. 2 din instrucțiuni, ci ceea ce se invocă și contestă este modul de monitorizare operat de C.N.A.
Potrivit art. 15(6) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, s-a emis instrucțiunea nr. 1 din 11 octombrie 2005 privind metodologia de aplicare a deciziei nr. 519/2005. Pentru instrucțiuni și recomandări, legea prevede că se fac publice, fără a fi obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial. Aducerea la cunoștință publică s-a făcut către toți radiodifuzării invitați la sediul C.N.A., inclusiv reprezentanții societății române de televiziune care nu au avut obiecții nici la emiterea deciziei nr. 519/2005, nici la emiterea instrucțiunii nr. 1 din 11 octombrie 2005, nici a deciziei nr. 130/2006 sau nr. 187/2006
De altfel, instrucțiunea nr. 1 din 11 octombrie 2005 a și fost publicată pe site-ul C.N.A.
Potrivit art. 1 din instrucțiunea nr. 1 din 11 octombrie 2005, monitorizarea respectării, în cadrul programelor de știri, a regulii "celor trei părți" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Decizia nr. 519/2005, se face având în vedere timpul de exprimare directă al reprezentanților autorităților publice centrale, majorității și opoziției parlamentare.
Monitorizarea pentru regula "celor 3 părți" se exprimă în puncte din timpul dedicat exprimării publice, în conformitate cu prevederile art. 4 din instrucțiunea nr. 1/2005.
Cât privește susținerea recurentului că în cazul emisiunilor de știri au fost monitorizate doar "Jurnalul de la ora 19" pe considerente de audiență este neîntemeiată, configurând o privire simplistă a monitorizării în afara sensului art. 1 din instrucțiunea nr. 1/2005.
Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, măsurarea audiențelor și a cotelor de piață se realizează de instituții specializate, în conformitate cu standardele și uzanțele internaționale.
Pentru monitorizarea emisiunilor de știri s-a luat în calcul cota înregistrată la orele de maximă audiență, care pentru recurentă o reprezintă jurnalul de la ora 19,00.
Programul de știri "Jurnalul" difuzate la orele 19,00 pe plan național are o cotă de audiență mai mare decât cel din cadrul ediției "Jurnalului de noapte" difuzat la orele 23,00. S-a contorizat exclusiv timpul de exprimare directă al reprezentanților autorităților publice centrale, majorității și opoziției parlamentare la ediția "Jurnalului" de la ora 19.
Aceasta este de astfel așa cum a precizat intimata practica utilizată în țările din Uniunea Europeană care este motivată de realizarea ratingului în emisiunile din "prime-time".
Intimata a prezentat argumentul, însușit de instanța de fond cât și de instanța de recurs că "a prezenta părerea unei părți cu privire la o informație de interes public la o oră la care știrile sunt difuzate în timpul zilei, și a veni cu opinia celeilalte părți difuzată, de exemplu, în ediția știrilor de la orele 19,00 când audiența înregistrează cota cea mai mare, nu constituie condiții egale de exprimare, publicul telespectator nefiind informat în mod corect și obiectiv, în legătură cu opiniile exprimate de părți".
Mai mult, timpul de exprimare directă al reprezentanților autorității publice centrale, majorității și opoziției parlamentare, exprimat în procente este contorizat pe întreaga durată a monitorizării din luna respectivă.
Deci sub aspectul primului motiv de recurs susținerea recurentei este neîntemeiată. Și sub aspectul celui de-al doilea motiv de recurs susținerea recurentei este neîntemeiată.
Art. 2 al instrucțiunii C.N.A. nr. 1 din 11 octombrie 2005 privind metodologia de aplicare a deciziei nr. 519/2005 prevede că monitorizarea respectării principiului "condițiilor egale de exprimare" prevăzută în art. 5 al deciziei C.N.A. nr. 519/2005 se va face având în vedere participarea numerică a invitaților, astfel încât la sfârșitul fiecărei luni, participarea reprezentanților puterii și opoziției să fie egală.
Deci scopul urmărit de art. 2 din instrucțiunile nr. 1/1005 este asigurarea unui echilibru al aparițiilor televizate al oamenilor politici de la putere și de la opoziție, pe fiecare lună monitorizată și nu în cadrul aceleiași emisiuni, așa cum greșit interpretează recurenta. în acest fel se asigură un echilibru în privința condițiilor de exprimare, lucru care nu se putea face decât printr-o evaluare numerică de ordin cantitativ.
A proceda altfel ar însemna crearea condițiilor pentru discriminare privind condițiile de exprimare, ar însemna crearea unui cadru ce ar putea fi acuzat de manipulare a opiniilor politice.
Art. 2 din instrucțiuni nu are nici o legătură cu încălcarea independenței editoriale a radiodifuziunilor această noțiune neavând legătură cu modul de operare al monitorizării. Hotărârea atacată este legală și temeinică în mod corect reținându-se de instanța de fond încălcarea art. 4 și art. 5 din decizia C.N.A. nr. 519/2005 atunci când recurenta-reclamantă Societatea română de televiziune a fost amendată.
Susținerea din recurs că în cauză ar fi identificabilă o excepție de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 în privința art. 2 din instrucțiunile C.N.A. nr. 1/2005 în sensul că s-ar încălca independența editorială a radiodifuzorilor care au deplină independență în a aprecia necesitatea prezenței unei persoane într-un anumit tip de emisiuni este total neîntemeiată.
Așa cum a precizat recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ceea ce o nemulțumește pe recurentă nu sunt instrucțiunile ci, în accepțiunea acesteia, modul de monitorizare iar susținerea că s-ar încălca prin instrucțiuni, independența radiodifuziunilor este fără nici un suport real în cauză.
Nu alegerea persoanei pentru astfel de emisiuni este în discuție, ci respectarea principiului ca la exprimare să se respecte regula celor 3 părți așa cum este prevăzută de art. 3 alin. (1) din decizia C.N.A nr. 519/2005, cu care de altfel recurenta este de acord.
Recursul a fost respins.
| ← Societate comercială la care Statul este acţionar majoritar.... | Contract administrativ. Procedură prealabilă. Condiţii de formă. → |
|---|
