ICCJ. Decizia nr. 1175/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1175/2007
Dosar nr. 21523/2/2005
Şedinţa de la 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 646 din 15 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.N.P.V.P.L. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel, a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiunea precizată la data de 1 martie 2006, reclamantul S.N.P.V.P.L., a solicitat anularea Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 1855 din iunie 2005 emis cu ocazia concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante de director executiv din cadrul direcţiilor regionale vamale Bucureşti şi Galaţi, respectiv a funcţiilor publice de şef birou vamal din cadrul birourilor vamale Braşov, Piteşti, Tulcea, Piatra-Neamţ, Suceava, Giurgiuleşti, Jimbolia şi Zona liberă Curtici, programate în data de 29 iunie 2005 şi 30 iunie 2005. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la respectarea condiţiilor de participare, desfăşurare şi publicitate a concursurilor, precum şi suspendarea concursurilor până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Reclamantul a invocat prevederile art. 50 din HG nr. 1209/2003, potrivit cărora sunt nule de drept concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice organizate cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
În acest sens, reclamantul a susţinut că, în anul 2005, una dintre condiţiile necesare pentru organizarea concursurilor era obţinerea avizului Ministerului Finanţelor Publice privind alocarea fondurilor pentru posturile vacante, iar în ceea ce priveşte modul de organizare a concursurilor, au fost încălcate prevederile legale cu privire la condiţiile generale pentru ocuparea funcţiilor publice, fiind create discriminări între funcţionarii publici şi persoanele care nu au această calitate.
Curtea de Apel a reţinut că, prin ordinul contestat, au fost aprobate condiţiile de participare la concurs şi bibliografia pe baza propunerilor A.N.V. şi au fost stabilite comisiile de examinare şi soluţionare a contestaţiilor pentru concursul din 29 iunie 2005.
Instanţa de Fond a reţinut că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Începând cu data de 1 noiembrie 2000, personalul vamal a dobândit calitatea de funcţionar public, funcţiile specifice din cadrul autorităţii vamale fiind echivalente cu funcţiile publice generale conform Notei Ministerului Finanţelor Publice nr. 561961 din 08 septembrie 2000, iar A.N.A.F. a acordat avizul favorabil pentru funcţiile publice din cadrul aparatului propriu şi din unităţile subordonate;
Echivalarea funcţiei publice specifice de şef birou vamal cu funcţia publică generală de director executiv adjunct a fost reconfirmată prin avizul nr. 6140 din 13 august 2004 emis de A.N.F.P.;
Organizarea concursurilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 50, 51 şi 58 din Legea nr. 188/1999, republicată;
Avizul favorabil al Ministerului Finanţelor Publice a fost solicitat de către A.N.V. şi a fost emis sub nr. 42844 din 19 iulie 2005, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 92/2004, deşi aceste dispoziţii nu impun emiterea avizului ministerului anterior avizului A.N.A.F.;
În ceea ce priveşte competenţa A.N.A.F. de a organiza concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice specifice, sunt incidente dispoziţiile art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului vor fi stabilite în condiţiile prezentei legi, iar concursul va fi organizat şi gestionat de către A.N.A.F.;
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile în vigoare la data emiterii ordinului contestat, iar nu prevederile cuprinse într-un proiect legislativ de modificare a Legii nr. 188/1999;
Nu au existat discriminări faţă de funcţionarii publici în ceea ce priveşte condiţiilor prevăzute de art. 58 din Legea nr. 188/1999, republicată, întrucât candidaţii care şi-au depus dosarele pentru concursurile anterioare aveau posibilitatea să le reactualizeze şi să le depună pentru concursurile din 29 şi 30 iunie 2005, iar ordinul atacat nu conţine nici o prevedere prin care să fi fost limitat accesul acestora la concurs.
Împotriva Sentinţei Civile nr. 646 din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.N.P.V.P.L. Bucureşti, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că Instanţa de Fond nu a reţinut faptul că avizul Ministerului Finanţelor Publice a fost emis ulterior datei programate pentru susţinerea concursului. Având în vedere dispoziţiile art. 42 din OUG nr. 92/2004, potrivit cărora pentru organizarea concursurilor în anul 2005 era necesar avizul Ministerului Finanţelor Publice de alocare a fondurilor pentru posturile vacante, iar în cazul de faţă, Ministerul Finanţelor Publice nu a alocat fonduri, ci a fost de acord cu susţinerea concursurilor, cu condiţia ca autoritatea vamală să se încadreze în bugetul de venituri şi cheltuieli, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că de fapt avizul nu există.
Recurentul-reclamant a mai arătat că Instanţa de Fond a fost în eroare şi când a reţinut echivalarea funcţiilor publice generale cu funcţiile publice specifice, echivalarea fiind doar de natură salarială.
Potrivit Legii nr. 188/1999, republicată, în art. 50 sunt reglementate condiţiile de recrutare a funcţionarilor publici, iar în art. 58 sunt reglementate condiţiile de promovare în funcţii de conducere.
Conform susţinerilor recurentului - reclamant, ocuparea funcţiilor de conducere se poate face numai prin promovare, pentru că o interpretare diferită ar fi contrară voinţei legiuitorului, iar condiţiile prevăzute pentru ocuparea funcţiilor publice şi de conducere, fiind de fapt de recrutare, nu pot fi impuse persoanelor care au deja calitatea de funcţionari publici.
În ceea ce priveşte competenţa de organizare a concursurilor pentru funcţiile publice specifice, recurentul-reclamant a arătat că art. 51 din Legea nr. 188/1999 prevede fără echivoc că aceasta revine autorităţii sau instituţiei publice, iar nu A.N.A.F.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13 noiembrie 2006, intimata-pârâtă A.N.A.F. a arătat, în esenţă, că în speţă au fost respectate toate prevederile legale privind reorganizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante, recurentul-reclamant făcând o confuzie între concursul de promovare şi cel de recrutare.
La rândul său, intimata-pârâtă A.N.V., a arătat, prin întâmpinare, că sentinţa atacată este rezultatul unei corecte interpretări şi aplicări a legii la speţa dedusă judecăţii, nici una dintre criticile formulate în recurs nefiind fondată.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate cu prevederile art. 3041 din C. proc. Civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Ordinul nr. 1855 din 9 iunie 2005, Preşedintele A.N.A.F. a aprobat condiţiile de participare la concurs şi bibliografia pentru concursul ce urma a fi organizat pentru ocuparea unor funcţii de conducere vacante enumerate în articolul 2 al Ordinului.
Totodată, a fost stabilită componenţa comisiei de examinare şi a comisiei de soluţionare contestaţiilor, pentru concursul care urma să aibă loc în data de 29 iunie 2005 proba scrisă şi în data de 30 iunie 2005 – proba orală.
În preambulul Ordinului au fost reţinute prevederile art. 20 alin. (1) lit. j) şi art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea.188/1999, art. 1 alin. (1) pct. 1 lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.A.F., aprobat prin HG nr. 624/2003, cu modificările şi completările ulterioare, art. 7 şi art. 22 din HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici şi art. 1 2 şi 3 din anexa nr. 1 a HG nr. 1209/2003.
În anexa Ordinului au fost prevăzute condiţiile generale impuse de art. 50 din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea funcţiilor publice,urmate de o serie de condiţii specifice funcţiilor de conducere de director executiv şi de şef birou vamal scoase la concurs.
Cu referire concretă la criticile formulate în cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Ministerul Finanţelor Publice a avizat organizarea concursului, cu condiţia încadrării în fondurile aprobate pentru cheltuielile de personal pe anul 2005, prin avizul nr. 42844 din 19 iulie 2005, luând în considerare prevederile art. 2 alin. (2) lit. c) şi e) şi art. 2 alin. (4) din OG nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2005.
Întrucât acest aviz a fost favorabil şi nu a pus problema alocării unor fonduri suplimentare, posturile scoase la concurs urmând a fi încadrate în cheltuielile de personal pe anul 2005, Curtea reţine că data emiterii avizului nu poate atrage nulitatea Ordinului de aprobare a concursului, cu atât mai mult cu cât recurentul-reclamant nu a indicat modul în care membrii sindicatului ar fi fost vătămaţi din acest motiv.
Articolul 51 din Legea nr. 188/1999, republicată, prevede că „ocuparea funcţiilor publice se poate face prin promovare, transfer, redistribuire sau concurs", în speţa dedusă judecăţii fiind organizat un concurs pentru ocuparea unor funcţii de conducere.
De asemenea, art. 56 alin. (2) prevede că, promovarea în funcţii superioare se face prin concurs sau examen, astfel încât consideraţiile făcute de recurent cu privire la sensul noţiunilor de „recrutare" şi „promovare" nu au relevanţă în cauză.
Faptul că emitentul Ordinului a prevăzut, pe de o parte, condiţiile generale necesare pentru ocuparea funcţiilor publice şi pe de altă parte, condiţii specifice pentru fiecare categorie de funcţii publice de conducere scoase la concurs nu contravine, ci, dimpotrivă, se încadrează în prevederile art. 50 şi art. 58 din Legea nr. 188/1999, interpretate logic şi sistematic. Ocuparea unei funcţii de conducere presupune mai întâi îndeplinirea condiţiilor generale pentru ocuparea funcţiilor publice, potrivit art. 50 din Legea nr. 188/1999, la care se adaugă condiţii de pregătire, experienţă şi performanţă profesională specifice funcţiei de conducere, în sensul prevederilor art. 58 din Legea nr. 188/1999.
Condiţia referitoare la cursuri postuniversitare, specializări sau perfecţionări, prevăzute în anexa Ordinului nr. 1855/2005 este în acord cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 (în forma în vigoare la acea dată), privind absolvirea de programe de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică, organizate de către Institutul Naţional de Administraţie, centrale regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală precum şi de alte instituţii specializate din ţară şi din străinătate.
În ceea ce priveşte competenţa organizării concursului, Curtea reţine că Instanţa de Fond a constatat corect îndeplinirea prevederilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, întrucât prin avizul nr. 6140 din 13 august 2004 al A.N.A.F., funcţia de şef birou vamal a fost echivalată cu funcţia de director executiv adjunct, atât din punct de vedere al conţinutului funcţiei publice cât şi din punct de vedere al salariului.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei potrivit art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 54/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P.V.P.L. Bucureşti împotriva Sentinţei Civile nr. 646 din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2007. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 124/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
