ICCJ. Decizia nr. 124/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 124/2007
Dosar nr. 9749/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 106 din 16 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S.O.C. în contradictoriu cu pârâtele U.N.N.P. din România şi C.N.P. Bacău, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 155 din 14 decembrie 2002 a consiliului U.N.N.P. din România şi a Hotărârii nr. 1 din 9 februarie 2002 a consiliului de disciplină al C.N.P. Bacău.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că, prin Hotărârea nr. 1/2002 a Consiliului de disciplină din cadrul C.N.P. Bacău, s-a admis sesizarea consiliului director al C.N.P. Bacău în baza art. 39 lit. d) şi art. 41 lit. b) din Legea nr. 36/1995, s-a aplicat notarului public S.O.C. sancţiunea amenzii în sumă de 200.000 lei şi i s-a atras atenţia acestuia asupra prevederilor art. 41 lit. b) teza a doua din Legea nr. 36/1995, iar prin Hotărârea nr. 155/2002, consiliul U.N.N.P. a respins contestaţia notarului sancţionat şi a menţinut hotărârea atacată.
Instanţa de Fond a mai reţinut că abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului a fost dovedită cu probe indubitabile, neavând relevanţă că notarul B.I., cu care reclamantul a avut o altercaţie şi pe care l-a molestat, s-a desesizat.
S-a mai constatat, de asemenea, de către Curtea de Apel Bacău, că, în cauză, a fost efectuată cercetarea prealabilă prevăzută de art. 66 din statutul U.N.N.P. din România.
Recursul declarat de reclamantul S.O.C. împotriva sus menţionatei sentinţe a fost constatat nul de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1976 din 30 mai 2006.
Instanţa de Recurs a considerat că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 303 din C. proc. civ. şi faţă de faptul că motivele de recurs au fost depuse la data de 2 mai 2006, iar comunicarea sentinţei atacate s-a efectuat la data de 11 octombrie 2005.
La data de 8 iunie 2006, reclamantul S.O.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1976/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Contestatorul a solicitat, în temeiul art. 318 teza finală din C. proc. civ., anularea deciziei atacate, casarea sentinţei Curţii de Apel Bacău şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău, competent, în opina sa, să judece pricina în primă instanţă.
Contestatorul a susţinut că Instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs de ordine publică, pe care trebuia să-l invoce din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) din C. proc. civ., referitor la necompetenţa Curţii de Apel Bacău, de a soluţiona cauza în fond, dat fiind că, într-un ciclu procesual anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, casase hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Contestaţia în anulare este nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 teza finală din C. proc. civ., „ hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când Instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Cerinţele legale enunţate nu sunt îndeplinite în speţă, pe de o parte pentru că, aşa cum s-a arătat, prin Decizia a cărei retractare se cere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul, conform art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., fără a-l mai examina în fond.
Soluţia Instanţei de control judiciar se impunea, întrucât recursul nu a fost motivat în termenul legal şi nu au existat motive de ordine publică, ce să poată fi invocate din oficiu.
Faptul că, într-un ciclu procesual anterior, urmare admiterii recursului, s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău, nu poate fi reţinut ca argument în favoarea stabilirii competenţei acestei Instanţe, atâta timp cât, printr-un regulator de competenţă, această chestiune a fost dezlegată irevocabil, statuându-se că Instanţa competentă să judece în fond litigiul este Curtea de Apel Bacău.
Pe de altă parte, din analiza logică şi teleologică a textului legal mai sus citat, rezultă că norma respectivă vizează omisiunea de cercetare a motivelor de casare sau de modificare invocate de recurent, nu şi pe cele care ar fi putut fi invocate din oficiu de către Instanţă potrivit art. 306 alin. (2) din C. proc. civ.
De asemenea, din modul de redactare a art. 318 teza finală din C. proc. civ., reiese că se poate exercita contestaţia în anulare numai atunci când recursul a fost respins sau admis în parte pe fond, nu şi atunci când s-a constatat nul recursul, pentru tardivitatea motivării.
Omisiunea de cercetare a motivelor de recurs presupune, prin ipoteză, că Instanţa avea obligaţia de a analiza motivele de recurs cu care a fost învestită. Această obligaţie subzistă numai atunci când recursul se judecă pe fond, iar nu pe o excepţie procesuală, deoarece în acest din urmă caz nu se mai justifică utilitatea examinării motivelor propriu zise de recurs.
Constatând nul recursul, Instanţa nu a intrat în cercetarea fondului recursului, astfel încât nu se poate invoca pe calea contestaţiei în anulare omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs, cu atât mai puţin a unui motiv ce ar fi putut fi invocat din oficiu de către Instanţă.
Contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac, întemeiată numai în cazurile limitativ şi expres prevăzute de lege, acestea fiind de strictă interpretare şi întrucât în cauză cerinţele art. 318 teza finală din C. proc. civ. nu sunt întrunite, Curtea urmează să respingă prezenta contestaţie în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.O.C. împotriva Deciziei nr. 1976 din 30 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 133/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
